Când a izbucnit pandemia plandemică și după ce am văzut cum se comportă lumea – pe stradă și în instituții – spuneam profetic că „lumea este coaptă pentru un război civil universal”. Văd acum că este coaptă pentru un război în adevăratul sens al cuvântului, deghizat într-un fel de război civil. De fapt, omenirii îi este rușine să folosească termenul de „război”. De aceea până și cei mai îndoctrinați ruși evită să-l folosească, utilizând tot felul de alte denumiri simpatice. Pe urmă, Occidentul este direct implicat în acest război… deși nu este direct implicat! Paradoxal, dar adevărat!
Toate acestea nu au scuze. Chiar dacă mereu au existat în lume oameni-animale, oameni care se hrănesc cu violența extremă, aveam cu toții o impresie greșită că lucrurile pot fi ținute sub control. Acum controlul a scăpat de sub control. Iar rezultatul este acest bellum omnium contra omnes (războiul tuturor împotriva tuturor). Istoria se repetă! În ciuda impresiei noastre că am fi cei mai civilizați din toate timpurile, că am fi ultra-raționali și ultra-culturalizați, că am atins vârful tuturor dezvoltărilor din toate timpurile. Castelul de nisip s-a năruit. Suntem chiar mai răi decât au fost vreodată înaintașii noștri. Asta pentru că aveam pretenții de la noi. Boala omenirii a recidivat, și a recidivat extrem de puternic. Nu ne vine să credem cât de virulentă este. Ne este rușine cu această lepră care ne mănâncă figura ce se dorea atât de frumoasă, de „augmentată” artificial și natural.
Omenirea a demonstrat că nu este deloc coaptă la minte. Din contră, că prostia este fondul pe care se construiesc din când în când insule de înțelepciune. Iar când prima bombă atomică-murdară va exploda, oriunde s-ar petrece acest lucru, Noul Om este pe vecie înfierat! Atunci nu va mai rămâne piatră pe piatră din templul uman! Va trebui să o luăm din nou de la zero, vor spune unii. Nu! „Roata nu dorim să se mai învârtă, roata trebuie spartă!”, cum ar spune Khaleesi în Urzeala tronurilor. Această replică celebră, parafrazată aici, ține de un fond uman cu mult mai vechi. Hindușii, prin practicile lor spirituale, întotdeauna au vizat spargerea roții Samsarei, adică ruperea ciclurilor, ieșirea din orice formă de ciclicitate și mântuirea/izbăvirea completă. Până când omenirea întreagă nu va dori altceva decât ruperea acestei roți, roata doar se va învârti, din ce în ce mai tare și din ce în ce mai dureros.
Suntem copți la minte doar pentru un singur lucru cu adevărat care contează: războiul și suferința pe care o putem induce celorlalți. Oricărui copil care vine în această lume trebuie să-i fie rușine, să își dorească imediat ieșirea cât mai grabnică din acest iad – aceasta ar fi atitudinea normală și cu adevărat înțeleaptă! Iar orice venire a vreunui erou sau zeu salvator, care să taie în carne vie, trebuie încurajată și chemată din toată inima. Rugăciunea noastră către Înalt trebuie să fie aceea a hoțului de pe cruce, căci doar această formă de mântuire ne mai este le îndemână! Doar dacă acum, osândiți fiind, privindu-ne moartea în față, reușim să ne dorim a ne afunda în ea cât mai repede și să admitem că merităm această moarte rușinoasă și stupidă. Poate că dacă facem acest lucru suficient de mulți, Înaltul va vedea aici forma supremă de pocăință a noastră și ne va salva. Chiar dacă nu merităm, ca de obicei!