De cînd cu zilele astea primăvăratice mai adast prin curtea mea cu vedere la stradă. Trec tot felul de oameni, animale și mașini. Trotinete nu mai trec, ori le-a trecut moda, ori strada proaspăt neasfaltată nu-i mai îmbie. Pe la prînz, elevii. Sînt gureși, gălăgioși, așa cum le stă bine la vîrsta lor. Trei fete, una tăcută.
„Să-ți iei cască de motociclist, fată! Că, dacă te mai dai cap în cap cu Romi, ăla-ți sparge capul!”
„Atîta-i trebuie, că-l bag în beep mă-sii de dobitoc cu freză ce e! Măcar i-am făcut cucui mai mare ca beep lui.”
„Fată, dar ziceai că-ți place de el, că te-a chemat la el acasă. Te-ai dus?”
„M-am dus.”
„Și?”
„Nimic, fată. Mi-a dat să beau niște porcărie amară și cînd să scoată…”
… și vorbele se tulbură, luate de vînticelul stîrnit dintr-odată…
Peste vreo două minute apar doi flăcăiași cu pantalonii cam în vine, conform normelor de uniformă stradală a rapperilor.
„Bă, dacă asta se duce să se vadă cu Mopsanu, îi mai dau una-n cap cu capu`!”
„Păi, ce, ai vrut tu?”
„Nu, boule! Ea m-a bușit, proasta dreacului! Are cucuiul ca o beep!”
„Nu ziceai că e gagică-ta?”
„Ziceam pă mă-sa! Că am chemat-o la mine și a băut jumate de coniac din sticla lu` tata și cînd să scoată…”
… iar vorbele se pierd în aerul proaspăt…
Mai apoi, două doamne trecute de a doua tinerețe, pășind agale.
„Dragă, de cînd a scumpit ăștia toate eu trec pe leurdă.”
„De unde leurdă, că n-a apărut.”
„Am io fata mea care mi-aduce, știu io.”
„Și ți-a adus?”
„Cine?”
„Fata!”
„Care fată?”
„Aia cu leurda!”
„Unde-ai văzut tu leurdă? Hai că te-ai ramolit și tu!”
Mda, a venit primăvara…
PUIU JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…