TABLETA DE MARȚI – Puiu JIPA Ultimele sute de mii de zile din viața lui Telonius Em (2)

Începea încă o zi din viața lui Telonius Em. Ceața se destrămase, mai erau doar doi nori în depărtare. Marea cea mică se desfășura în toată splendoarea la picioarele lui . „O zi care începe cu o mare e o zi mare! Sînt mîndru de asta.” Apoi fluieră scurt și barca veni la țărm.

Barca era cum era. Avea hărți și trasee prestabilite. Un traseu te ducea unde doreai. Telonius Em îl accesă. „Dacă nu mergi unde vrei, o să ajungi în altă parte, ceea ce nu e convenabil nimănui. Oare există acea „altă parte?” Să vedem!”

Telonius Em avusese cîndva, demult, o pană din aripa dreaptă a unui arhanghel nenumit vreodată. Cu pana aceea scrisese toate testamentele lumii, ba chiar și ale unor rude îndepărtate. Scria caligrafic, deși ușor romantic, despre cui ar trebui să revină niște copaci, niște lacrimi, ceva butoaie cu vin iernatic, călăuze și fluturi. „Cuiva trebuie să-i revină trecutul, nu? De ce naibii ne chinuim să ajungem la un viitor care nu ne mai cuprinde pe noi?”

Barca își urma destinul pe apa vert nil, cînd la dreapta, cînd la dreapta, într-un cerc din ce în ce mai amplu și mai festiv. Pe punte era un steag flendurit, din care se mai înțelegeau cîteva litere: l, b, r, im, biu, om, a, vin, it. Telonius Em știa ce scrie acolo,-n văzduhul catargului dar lăsa veșniciei înțelesul. Nu era frig, era doar o idee care-l tulbura: „oare m-am născut orb?” Acum vedea apa unduindu-se, vedea cum mîinile-i numărau cele două gloanțe, vedea cum nu mai are ce să vadă și totuși, încă vedea!!! „Dacă aș avea un prieten i-aș scrie. Dar am? Am avut cîndva? O, cîte întrebări pot să-mi pun. Prietene, vino! Sau nu! Prietene, așteaptă-mă! Așa e cel mai bine. Să vin sau să aștept. Să dau un… simultan, hi, hi!”

Pămîntul, cu apele lui, se lăsa în jos în fața soarelui, oglindindu-l, făcîndu-i acea plecăciune prin care își dovedea credința. Telonius Em scoase briceagul din alt buzunar, îl deschise și, oglindindu-se-n lama-i, declamă: „să mergem, dară, să ne vedem copiii”. O pasăre albă îl urma tăcut și pești albaștri se iveau din valurile vert nil.

PUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, regizor și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…