Așadar, antena! Era cel mai important lucru de pe pămînt. De fapt, de pe bloc. Tata urcase vreo 4 metri de țevi de diferite dimensiuni. Mai cărase pe bloc și aparatul de sudură. O întreagă mățăraie de fire și cabluri se întindea pe fațadă, de sus pînă la fereastra de la etajul I. Noroc că blocul avea doar 3 etaje. După ce a sudat țevile a mai lipit și patru piulițe prin care treceau sîrmele de fixare. Apoi a fixat antena. Era din aluminiu, dar era grea și părea fragilă. Ridicarea structurii cerea trei oameni. A reușit în doi, cu Tachis, grecul. De bine ce au reușit, a trebuit să o pună iar la sol. Nu lipiseră ca lumea firele cablului și acelea se dezlipiseră. Cînd, în sfîrșit, totul părea gata, a început să bată vîntul. Degeaba proptiseră antena într-o roată întreagă de mașină, degeaba sîrmele, patru la număr, orientate înspre cele patru puncte cardinale, legate de coșurile de aerisire antena noastră se înclina și se legăna și se unduia mai ceva ca o dansatoare din buric.
A doua zi, tata a urcat pe bloc două șine de cale ferată, de vreun metru fiecare – nu știu cum a reușit – și le-a sudat în cruce. A scurtat țevile cu un metru și gata. Gata pe naiba. Antena trebuia rotită, deci era nevoie de cineva sus pe bloc, cineva jos, la poalele blocului, cineva la fereastră și cineva la televizor. Așa că, tata pe bloc, eu la poale, mama la fereastră și Tachis la butoane. Pînă am stabilit care e „dreapta” și care e „stînga” blocului, s-a înserat. Tata urla de sus: E bine?, eu strigam de jos: E bine?, mama îi spunea grecului: E bine?, iar grecul conchidea: Nu bine, craniu fațe purițe, toarțe la stinga!
Mama, nedumerită, mi-a tradus ce-a zis grecul: Nu e bine, craniul (și cînd a zis „craniul” avea o față ușor speriată) face purițe, torțe la stînga! Eu am urlat, cale de trei etaje plus parterul: Craniul are purițe, forțe la stînga! Vecinii, care se cam strînseseră să vadă minunea, au început să șușotească, să rîdă și să dea și ei indicații. Tata a început să înjure, nu înțelegea nimic.
După ce a coborît, a înțeles. Tachis spusese, de fapt: Nu e bine, ecranul face purici, întoarce la stînga! În cele din urmă au reușit, dar ani de zile după aia, după ce mulți își luaseră televizor și trecuseră prin muncile antenei, se mai putea auzi: Foarțe stinga, craniu fațe purițe!
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
