Tata Moșu mai stătea ceva vreme după ce plecam noi, țîncii. Se uita la moliile de se-nvîrteau în jurul becului de pe stradă, apoi pleca, parcă mai înalt, către casă. Nevastă-sa, Mama Moașa, se prăpădise de vreo zece ani, dar el păstrase casa așa cum era de atunci. Nu prea venea nimeni pe la el, toată lumea îl știa pe băncuță, în fața casei.
Tata Moșu, cum e omu? întrebam noi, copiii.
poi, cum să fie, omu e făcut din ce-a uitat, că el se naște, așa ca voi, fără să știe, și se duce tot așa, orb se naște, orb se duce. Cum așa, ziceți voi, păi, uite-așa! Tu, Iulica, abia vorbeai anu trecut și-acuma toooot mă pisezi cu tot felu de întrebări. Ai aflat ceva răspunsuri? N-ai aflat. Da te enteresează, nu? Știi tu, uite că trece timpul și devenim tot mai deștepți și credem că le știm pă toate, aia e, și vine clipa cînd nu prea ne mai duc balamalele, ca pe mine acuma, am empresia că vă zic ce e bine, dar nu e tocmai așa. Io vorbesc din ce știu, nu se pune la voi, nu-nțelegeți toate vorbele, doar stați așa, cu gura căscată, numa vă-nchipuiți. Omu e cum e în jurul lui, dacă e frumos în jur și lui îi bine, dacă nu… e altă treabă.
Dar cum e cu iadul?
Of, mă tot întrebați asta! Mergeți și voi la biserică, întrebați acolo.
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
