Ea vine îmbrăcată în negru mulat, cu „dior” sclipicios, albastru și roz și cere, de pe raftul de sus, șampanie. Nu aia, nu aia, aialaltă. Da, aia, cît costă? 68? Șampanie albastră nu e? De-aia de se bea acuma? Aia albă cît e? 48? Nț! Aia ultima, aia cu roșu? 63? Mai scumpe nu e? Da, da, de-aia de 109! Dar ce prețuri sînt astea? Io vreau ceva de 150. Și două pahare de unică folosință. Semințe ai? Două pungi. Și-o plasă mare. Nu e-n depozit vreo șampanie mai scumpă? Cam săraci pe-aici. Na, asta e. Dă-mi-o pe-aia de 68. Gheață e? Două pungi.
Pleacă. Rămîne un vag miros de „di(h)or”. După 5 minute de șampanie pot, în sfîrșit, să cumpăr și eu o pîine. Nu-i chip! Se-ntoarce! Asta nu e „moie”, nu aveți „moie”? Aaa, aia de 109? Păi, pe-aia o vreau! De ce nu scrie pe ea „moie”? Aaa, scrie! Dar nu scrie „moie”, scrie Moet. E falsă, e ca alea chinezești. E chinezească, nu?
Se-aude din spate: hai cucoană, mai repede, că mi s-a uscat gîtul!
„Cucoana”, nimic. Mai arată-mi-o pe-aia cu roșu, nu aia, ailalta. Da, aia. Cît ai zis că e? 63? E mult, dă-o pe-aia de 109 și lasă prețul pe ea, nu-l scoate, să vadă și dobitoaca cît dau io la divorțul meu! Brînză e? Dă și-o bucată de-aia de oaie. Nu iau pîine, că-ngrașă. Aaa, și niște cabanoși, un chil. E proaspeți?
Se-aude din spate: fi-ți-ar brînza a dreacului, mă mai ții mult aicea?
Domnuuu, io fac consumație aicea, nu iau bere la bidon! Știi ce, dă și-o pîine! Albă!
Și iese. Cumpăr pîinea și ies și eu. Ea, cu plasa-n brațe, vrea să apese pe telecomanda mașinii. Nu-i reușește, mai apasă o dată, cheia cade, ea se apleacă, punga se răstoarnă, dumnezei, cristoși, organe. Șampania miroase a brînză și se prelinge diafan pe lîngă bordură…
M-ai blestemat, Emanuele, nu mai bine luam io o vodcă, fi-ți-ar capu-al dreacului…
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…