TABLETA DE MARȚI – Puiu JIPA – România, plai de dormi

Nu înțeleg cum reușim singuri să ne facem viața complicată. Dăm vina pe sistem, pe nenoroc, pe șansă, pe capra vecinului. Niciodată nu ne considerăm pe noi înșine vinovați de ceea ce ni se-ntâmplă. Adormiți în neputințe, ne ridicăm sporadic de pe patul vrajbei cu noi înșine ca să milităm pentru cauze pierdute. 

Mor oameni în jurul nostru inutil doar pentru că legislația noastră devine din ce în ce mai absurdă, mai stufoasă, mai greu de interpretat. Statul a devenit perfecta rampă de lansare a incompetenței, a nepotismului, a troglodiților. Oameni care nu-s în stare să-și controleze propria viață, controlează viețile altora. Cărțile de istorie de peste 50-60 de ani nu vor știi să spună ceva despre vreo personalitate politică marcantă a ultimilor 30 de ani. Pentru că toți, absolut toți cei care au ajuns în fruntea României în ultimul timp nu au făcut nimic, dar absolut nimic pentru țara lor.

Nu sunt încrâncenat, la urma urmei istoria se repetă. Incompetenți au fost mereu în fruntea unor bucate, dar exista pe ici pe colo o minte luminată care nu se punea pe el însuși înaintea binelui național.

Încep să cred că sentimentul național e pe cale de dispariție în România. Și nu întâmplător. Lumea, europeană sau nu, are nevoie de teritoriul nostru, mai ales în ceea ce privește previziunile geo-politice. Avem destule bogății neexploatate, avem toate formele de relief perfect comasate și – în primul rând-  o populație îndobitocită de 40 de ani de comunism și de alți 30 de harababură. Văd clar cum se urmărește sărăcirea românilor, depărtarea lor de țară, needucarea copiilor (observați că schimbarea continuă a sistemului de învățământ duce la lehamite?), nerezolvarea niciunei probleme majore a sistemului de sănătate. Simplul fapt că nu se reușește construirea unei singure autostrăduțe mă duce cu gândul la faptul că circulația trebuie să fie îngrădită pe teritoriul nostru.

Uităm prea repede grozăveniile din 1989 pentru că ni se dau mereu grozăvenii mai mari, înfricoșându-ne într-un fel. Nu mai avem reacții decât de umori, care au băgat și umorul în ceață. Supușenia noastră în fața vremilor se răzvrătește rar, foarte rar și când se răzvrătește pleacă întâi de toate la o bere!