Privind sumedenia de știri și comentarii, ce răsar în număr abracadabrant de mare, despre războiul dintre Rusia și Ucraina îmi dau seama că imaginația mea e mic copil față de ce apare în spațiul viral și real.
Aflu că Putin nu e Putin, ci e o sosie a lui Putin, că fosta soție a lui Putin e sosia fostei soții a lui Putin, că sosia lui Putin a divorțat de sosia soției lui Putin. Buuuun! Atunci unde e Putin? Putin nu a existat cu adevărat. Înainte să nu fi existat i s-au găsit cîteva sosii care semănau perfect cu Putin care nu a existat. Nu la fel s-a întîmplat cu soția lui Putin, care soție a existat dar s-a căsătorit cu un Putin inexistent. E simplu, nu?
Mai citesc că războiul nu există, e doar în mintea noastră otrăvită de covid. Care covid nu a existat, ci este o invenție mondială menită să ascundă faptul că Putin are o sosie despre care nimeni nu știe că există. Da, asta explică totul!
Dar nu explică faptul că Ucraina este Rusia, mai ales că Rusia este sosia Bielorusiei, care Bielorusia a fost, înainte de toate, un teritoriu sterp, unde doar pîrșii vorbeau o limbă asemănătoare cu cea a jderului, aceste animale neexistînd, doar limba lor făcîndu-se auzită dar nu îndeajuns de tare pentru a fi transcrisă în alfabetul latin. De aceea poate fi găsită doar în alfabetul chirilic care este sosia alfabetului morse inventat de indienii cherookee cu fum, mult fum, ca să nu i se vadă adevăratele origini neozeelandeze. Acum e clar?
Observînd eu toate astea mi-am amintit de un joc din copilărie: „de-a voarba”. Înainte ca părinții să ne cheme acasă, seara, de la joacă, ne adunam pe o băncuță și inventam cîte un cuvînt căruia trebuia să îi găsim o explicație, definiție cît mai zăpăcită, care să fie credibilă, totuși. Îmi aduc aminte „parhentin”: o colivie la care visau toate păsările, făcută dintr-un singur fir de ață, prin care puteai vedea dinăuntru și nu te vedea nimeni din afară, deci, pasărea era nevăzută și liberă. Sau „garbuț”: o minge vie, cu trei cocoașe, de jucau fotbal cu ea numai cămilele cu o cocoașă. Cămilele nu loveau mingea cu copitele, doar suflau în „garbuț” și, în funcție de dispozița acestuia, se deplasa unde voia el. Noi măcar ne jucam…
PUIU JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
