Stau în casă. Normal, mă enervez că stau în casă. Nu sînt singurul, desigur. Și se întîmplă lucruri. Pînă acum, dacă stăteam în casă, nu observam amănunte. Aveam program, mă ocupam cu ceea ce știam că am de făcut.
Dar… acum văd că marginea unui covor aflată sub masa din bucătărie, are o cută, neobservată pînă azi. Așadar, jos cu tot ce e pe masă, dă masa la o parte, dă cu aspiratorul, îndreaptă covorul, pune masa la loc… Nu, nu e bine. Mut masa cu 15 centimetri. Așa e mai bine. Nu, nu e.
Un picior al mesei nu mai stă pe covor. Trag de covor 8 centimetri. Așa! Da, dar nu mai e loc suficient să trec pe la colțul de NV. Și e loc degeaba la SE. Revin la vechea poziție. E perfect. A trecut o jumătate de oră. Am eliminat o cută. Dacă mai găsesc una și în dormitor umplu o oră. Mai sînt 23.
Am devenit suspicios cînd primesc restul. Nu vreau să ating banii ăia, așa că mai cer ceva, pînă se apropie de suma dată inițial. Vînzătoarea are mănuși. Nu și le scoate deloc. Plătesc cu cardul cel mai des. Dar nu știu cît mai am pe card. La bancomat, formez cifrul cu un șervețel.
Mănuși de unică folosință nu mai am. Trebuie să plătesc facturi. La „Pay-Point” nu primesc decît numerar. Acasă spăl banii (!!!), caut în cutia-pușculiță mărunt, pînă la suma fixă. Plicuri pentru bani. Gata, am mai scăpat de o lună!
Facebook
WhatsApp
TikTok
