TABLETA DE MARȚI – Puiu JIPA – Nostalgie – nu s-a schimbat nimic în Teatru

   Aveam vreo 30 de ani, jucam într-un spectacol de 2 ore și ceva, eram într-un teatru friguros rău, purtam cămășuțe de vară, că acțiunea se petrecea, culmea, vara, dar era luna februarie și am găsit în cabina care ne găzduia un cîntar de spital. Nu știu cine l-a pus și de ce era acolo dar m-am cîntărit: 58,1 kg. Cam slăbuț, nu? Am jucat spectacolul și, întors în cabină, m-am recîntărit: 54,6 kg. În sală erau maxim 12 grade. Așadar, unde au dispărut 3,5 kg? Recunosc, am băut 2-300 sute de miligrame de apă în singura pauză de 3 minute pe care o aveam. 3 litri, sau kilograme din  corpul meu dispăruseră. Oare asta era talentul, efortul? 

   Am jucat același spectacol și vara, pe litoral. Tot cam 3 litri/kile pierdeam. Nu vorbesc aici de vreun chin sau de căldură. Pur și simplu mă împuținam. 30-40 de spectacole în 24 de zile. 90-100 de kg de sudoare… Le recuperam cu apă, bere și alte băuturi. Dar eram fericit. 

   Spectacolul era „Cum se cuceresc femeile”, în original „Play it again Sam”, era regizat de imensul meu prieten Cristian Ioan, alături fiindu-mi Marina Procopie, Radu Sas, Marcel Mirea, Ecaterina Bordaș, Gabriela Dorgai, Vasile Blaga (toți plecați într-o altă lume), Adriana Vaida, Carmen Frățilă, Amalia Savinescu. Un alt plecat este și Magyar F. Attila, scenograful. Textul era al lui Woody Allen și în perioada aceea, 1988-1989, era o mare nebunie să joci așa ceva… Dar s-a putut.

   Vedeam bucuria oamenilor din sală, rîsul, chiar lacrima. S-a jucat întotdeauna cu sala arhiplină, ba chiar am adăugat matinee pentru a satisface imensa cerere de locuri la spectacol. Peste 200 de reprezentații… Am întîlnit oameni care văzuseră spectacolul de 10-15 ori, am văzut copiii, de 7-8 ani, ai celor din distribuție, jucînd personajele… Am jucat pe ploaie, în aer liber, am jucat cu mamele și tații noștri în public, am jucat cu poliția călare la intrarea în Sala Studenților, la Cluj, am dat, toți, mii de autografe… A fost bine, am ce îmi aminti, nu-i așa? 

   Am împlinit o vîrstă cît a unei table de șah, am avut premiera cu „Evita. Tango”, pubicul a fost drămuit de reguli. Am simțit aceiași nebunie în sală, în public. Nu am mai „pierdut” atît în greutate. Nici nu m-am mai cîntărit. Eram la fel de fericit. Și publicul, de asemeni. 

   Meseria asta a noastră, a actorilor, regizorilor, scenografilor și a altor segmente care duc la bun sfîrșit un spectacol este de nerăsplătit din partea publicului, deși asta se întîmplă. Sîntem, pentru o seară, nemuritori cu toții. 

 

PUIU JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…