De ziua copiilor s-a dat drumul la băut bere în public. S-au deschis terasele. Bine, e un fel de a spune că s-au deschis. De fapt, e o stare ciudată cînd te duci, după atîta vreme, la terasă. Musai să ai mască pe figură atunci cînd intri. Aiurea, o ții în buzunar și taman la intrare te faci că o dai jos. Idioată prevedere. Masca devine un fel de bilet.
Cică 2 metri între mese. Dar intervin scaunele, îndepărtarea lor cînd cineva se așază. Spațiile devin mai mici. Oare masa e dezinfectată? Nu știi. Apare ospătarul cu un tabel pe care trebuie să scrii cum te cheamă, seria buletinului (sau numărul de telefon) și să te semnezi. Dracul știe cui folosește, cei mai mulți trec o serie aiurea sau un număr de telefon anapoda. Și patronii și clienții știu că e o prostie, dar o fac.
Mă așez la o masă, singur, așteptînd să vină o pereche. Vorbiserăm să ne vedem, să discutăm niște chestii destul de serioase. Ei lăsau copiii (doi) cu o bunică și aveam parte de vreo două ore de vorbit live, nu pe telefon, ca pînă acum. Dar… au venit cu copiii. Bunica a avut o problemă care chiar nu suporta amînare și iată-ne 5 la masă. Copiii, 6 și 8 ani. Eram în încurcătură. Mă rog, erau copii, puteam fenta „regulamentul”. Însă a mai apărut o problemă: avocatul. Ne-am dat seama că trebuie să vină un amic, avocat de profesie, care să ne lămurească în legătură cu o chichiță. Îl sunăm, zice că vine. Și vine, dar nu singur. Cu prietena sa și cu fratele ei.
Își găsesc o masă. Apoi prietena și fratele ei se mută la masa noastră și noi trei ne ducem la avocat. Copiii încep să chirăie că vor să stea cu părinții. Devenim 6 la masă. Prietena avocatului se simte neglijată. Avocatul face naveta între mese. Apare și prietena fratelui. Cu încă o prietenă. Mai găsim o masă liberă în capătul terasei.
După o jumătate de oră de permutări, amețiți de schimburi convenabile am ajuns la următorul aranjament:
eu stau la o masă cu fratele și prietena prietenei fratelui
soția, cu avocatul, un copil și prietena fratelui la altă masă
soțul, cu prietena avocatului și celălalt copil la a treia masă
Pînă la urmă, am convenit că ne ducem fiecare la casa lui… sau a ei… sau… la revedere!