TABLETA DE MARȚI – Puiu JIPA – Maria și rochia cândva indigo…

lui Gabriel García Márquez 

 

 

Asta s-a întîmplat demult, Maria nici nu știa să scrie, de fapt n-a știut să scrie niciodată, avea un fel de a gîndi care o făcea să confunde literele dar citea literele de tipar cu mare ușurință, chiar dacă le citea tare, prea tare, încît speria trecătorii când răsuna din trupul ei firav un „atenție, câine rău” sau „nu parcați, garaj” și asta mai ales dacă era singură, îmbrăcată în rochia albă cu flori mov moștenită de la bunica ei, da, rochia aia după care toți întorceau capul, nu se uitau la Maria, doar rochia era cea care îi făcea pe mulți bărbați să aibă vise erotice, să treacă prin fața curții Mariei când rochia era întinsă pe sîrmă, la uscat, iar privirile galeșe ale oamenilor opreau vîntul și rochia rămânea neclintită în așteptarea Mariei care privea arar de la fereastră cohorta bărbaților veniți în pelerinaj la rochia ei udă, așa cum se întîmplase și acum 87 de ani, când bunica ei, pe care o chema tot Maria, și-a întins rochia albă cu flori indigo, între timp culorile mai păliseră, în văzul lumii de a fost nevoie de un edict al primarului prin care se interzicea expunerea în curți, grădini, terase, balcoane, livezi a rochiilor albe cu flori indigo, dar edictul nu a avut efect, bărbații treceau fără voință parcă prin fața gardului bunicii Maria, ca și acum prin fața aceluiași gard al nepoatei Maria, treceau rîvnind la un „nu știu ce” legat de rochia aceea, „un nu știu ce” care nu îi lăsa să doarmă, să mănînce, uitau de unde veniseră, încotro se duceau, făcuseră atîția copii avînd în minte doar rochia cu flori cîndva indigo și în vremea asta Maria se pieptăna îndelung în fața oglinzii, aceiași oglindă în care cealaltă Maria se pieptăna acum 87 de ani, nepăsătoare la privirile trecătorilor bărbați care plecau din fața porții doar când Maria, goală ieșind din casă, lua rochia și se îmbrăca, acolo de față cu ei, dar ei vedeau doar rochia, Maria nu exista, nu se vedea, doar rochia cu florile ei mov care se mișcau tînguitor era tot ce le umplea ochii și Maria trecea printre ei citind „de închiriat în fundul curții”, „avem lapte proaspăt”, „nu trântiți ușa” cu vocea ei răgușită, amplă dar de neauzit în extazul creat de rochia cu flori cândva indigo, iar cînd Maria se ducea la biserică, cînd Maria se ducea la piață, cînd Maria se ducea la bal și toți bărbații se țineau după ea, sau după rochia ei, iar cînd  Maria se ducea la marginea orașului și se dezbrăca de rochie, o întindea pe iarbă și, goală rămînînd, se lăsa mîngîiată de razele lunii în timp ce teancuri-teancuri de bărbați se prosternau în fața rochiei cu flori mov, de neatins, așa era Maria, cea cu un tată la fel de necunoscut, cu un bunic despre care nu se știa nimic și cu un străbunic care, legendele spun, cultiva, sus pe dealul pe care nu se construise biserica, iriși și trandafiri albaștri…

 

 

 

 

PUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, regizor și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro