Marcel privea cu un aer buimac șomoiogul de bani scos din buzunarul numărul 7 de la pantaloni. Îl puse încet pe masă și banii înfloriră pe loc, transformîndu-se într-un șomoiog mai mare, bancnotele de plastic răsucindu-se de parcă erau vii. Ia te uită, își zise el în bărbuță, ce de mulți bani aveam io! Minune mare, nenicule, cu banii eștia. În bozonar e mici și pe masă e mari. Ptiu, fir-ar al… Doamne iartă și pălește, că e sărbătoare mare, nu se decade să-njur, ce dreacu`!
Apoi Marcel scoase din buzunarul 4, care se afla lîngă cel cu numărul 7, un pumn de monede. Monedele căzură pe masă cu un zornăit îndelung, lugubru aproape și se răspîndiră, căutînd cumva să scape și să fugă. Ho, fiarelor, răcni Marcel în gînd, unde p… nnr-ul meu vă duceți? Stați acilișea, la înnumărat, că vă dau la fier vechi!
Din buzunarul numărul 2, care se afla undeva unde nu se cade a spune unde, mai scoase niște chitanțe mototolite pe care începu a le netezi, scoțînd limba, nu atît pentru a se răcori, cît pentru că atunci cînd avea ceva intelectual de făcut, cum era în cazul de față dezmototolirea chitanțelor, simțea nevoia să fie măreț, ori scosul limbii, pe stînga gurii, e semn de măreție incontestabilă. De data asta, Marcel nu mai vorbi în gînd, spuse tare și apăsat: morții mă-sii de chitanțe, degeaba vă netezesc, că tot nu-nțeleg la cui am să vă dau io banii mei. Apoi zîmbi: pă naiba banii mei, da` sună bine să zici „banii mei”, te crede lumea om cu bani, cu stare, nu?.
Obosit de atîta metafizică, Marcel strigă tare: Ospătaaaar! Acela veni cu un aer spășit dar viclean, de sub o masă cu ochii albaștri, unde stătea el sub acoperire. Zi-mi cît am de plată, spuse Marcel privind galeș la banii răspîndiți pe masă. Da` se poate, domnu` Marcel, să ziceți una ca asta? `mneavoastră nu plătiți, `mneavoastră sînteți, vorb-aia, cine sînteți. Nu se face, zău, să dați bani, mai bine vă dau eu decît să-mi dați `mneavoastră. Deci, ce-ați avut? Două ciorbe de burtică, trei fripturici în sînge, patru papanași, ardei iuți, smîntînică, sare și piper, două țuici, șase beri, deci și pîine, așa, patru scobiciori, hă, hă, iertați de glumă, fața de masă și cam atît. Deci, 12 leuți și fix 487 659 080 000 de bănuți. Bănuții țineți-i dumneavoastră, poate vă trebe de taxi, mie dați-mi 10 lei, pun eu restul pînă la 12, că și `mneavoastră, cînd a fost să ne dați, ne-ați dat.
Marcel luă două chitanțe încă mototolite de pe masă, le descifră cu limba scoasă și glăsui: băiete, iete două chitanțe de-ale mele, una de la gaze și-una de la curent. Una-i de 14 miliarde și-ailaltă de 37 de miliarde, deci 10 lei ambele-amîndouă. E bine-așa? E bine, zise ospătarul, vă mai datorez eu o plăcintă de varză și salariul pe doi ani. Cu un aer global, dar mărinimos, Marcel declamă sentențios: lasă, pune-le la pachet.
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
