După ce dormeam buștean urma trezirea, nu oricum, ci la 5-6 dimineața. Trebuia să mă călesc, să văd cum se mulge vaca sau cum se cosește iarba sau… După o vizită la veceul din fundul curții urma o spălare rapidă, la lighean. Prosoape aspre, de in ori cînepă. Micul dejun era ceva îngrozitor pentru mine, orășeanul: slănină, brînză sărată, lapte, ridichi, ceapă. Pîinea pe care o căraserăm era pentru mine, ceilalți mîncau mămăligă. Eram scarandiv la mîncare, adică nu mîncam orice, puteai să mă și ameninți. Așa că beam niște ceai de tei cu pîine unsă cu magiun și gata.
Urma explorarea. Verii și vecinii copii voiau să mă uimească cu locurile numai de ei știute. Desigur, eu nu aveam voie să mă depărtez prea mult din jurul casei dar scăpam cu ajutorul celorlalți copii. Așa am descoperit mușuroaiele de cîrtițe, ba chiar m-am jucat puțin cu una. Am fugărit pui de iepuri, m-am urcat în copaci după ouă de cioară, m-am scăldat în ape mîloase, am mîncat mere pădurețe, acre de-ți venea să strănuți și cîte și mai cîte…
Pe la prînz, cînd ne întorceam la masă, haleam și pietre. Nu mai conta că tacîmurile erau de lemn, că farfuriile nu erau tocmai curate, rădeam tot: supă grasă de găină, tocăniță făcută cu untură, gogoși unsuroase, mere și pere cu pete pe ele. Acasă, la oraș, nu m-aș fi atins de așa ceva.
Mă mai duceau ai mei în vizită la tot felul de neamuri, pe cărări de deal și munte, departe mi se părea. Dar drumul era extraordinar. Găseam fragi, porumbe, zmeură, mure, ciuperci. Ajunși pe la vreun neam tata frigea ciupercile și le mîncam cu mujdei de usturoi și cu slănină. Neamurile tăiau repede o rață sau vreo găină și în două ceasuri se punea de o petrecere cu țuică, vin și, pentru noi, copiii, zeamă de fructe. Adică se storceau fructele într-un fel de presă și lichidul colectat se îndoia, întreia cu apă. Zahăr nu, că nu se prea găsea. Dureri de burtă? Da. Dar nu conta, veceul din fundul curții ascundea tot.
Eram slab ca un țîr dar aveam o energie și rezistență de invidiat. Mă cățăram în toți pomii, urcam pe povîrnișuri, alergam ca nimeni altul după iepuri sălbatici, n-am prins nici unul…
După ce ne întorceam de la „la țară” în oraș, vreo 2-3 zile mîncam din ce aduseserăm de la neamuri. Tata îmi făcea bulz: brînză de burduf acoperită cu mămăligă, un guguloi rotund, băgat la cuptor, asezonat cu slănină friptă. Mama, ciulama cu carne de orătănii. După o săptămînă reveneam la normal, ceai, dulceață, supe slabe, fripturele, saleuri. Mă re-orășenizam, de!
PUIU JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
