Istoria recentă a intrat la apă. Despre ultimii 32 de ani nu putem spune mare lucru, doar cîteva cuvinte. Democrație, pseudodemocrație, cleptocrație, nimicnicie, prostie. Totuși continuăm să viețuim. Cuvintele nu ne mai sensibilizează, nu mai au fond, doar formă. Dacă întrebați 100 de români ce e aia democrație o să primiți răspunsuri dintre cele mai trăsnite:
E cînd poți să faci ce vrei…
E atunci cînd te duci la „mol” și vezi ce mai e nou…
Democrația e să poți să spui ce simți…
Cînd poți să-l iei la bătaie pe vecinul care te-a înjurat…
Democrația e să stai la crîșmă pînă cînd vrei…
Să faci biznis, frățică, că te mănîncă șmecherii…
Să mă p…ș pă săracii care nu știe să trăiască…
Democrația e atunci cînd nu-ți mai trebuie pașaport…
Să nu port mască, să nu mă vaccinez…
Și mai sînt multe altele…
Zilele acestea aniversăm, sărbătorim, comemorăm (fiecare cum crede) niște ani de cînd am început o altă democrație decît „democrația” anterioară, cea comunistă. Puțini își mai amintesc, sau, dacă o fac, o fac cu nostalgia unei tinereți, cum altfel decît „revoluționară”.
Această nostalgie e o mare greșeală, zic eu. Faptul istoric în sine nu a fost clarificat deocamdată. Bătălia de atunci continuă, cei care erau la butoane atunci sînt și acum, dacă nu ei, pe persoană fizică, măcar ciracii lor. Nu au interes să modifice jalnicele cărți de istorie de azi.
Nimeni nu-și cere scuze, nimeni nu îndreaptă greșeli. Toți cred că uitarea este cea mai de preț cronică a vremurilor. Încetul cu încetul ne neantizăm, ne pierdem identitatea.
Poate că vom ajunge niște manechine fără expresie, într-o vitrină din ce în ce mai întunecată. Sau poate nu. Poate vom învăța că e mare deosebire între istorie și isterie.
PUIU JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
