Privirea se încețoșează, lucrurile se diluează în jur. E mai bine așa. Te întinzi pe spate, îți așezi perna mai bine și te apuci să murmuri un cîntec. Sau poate nu e cîntec, e imn. „God Save the Queen” s-a modificat în „God Save the King”. Foarte mulți îl știau de la formația Queen. Alții îl știu de la ceremoniile sportive.
Trebuie să recunosc că nu știam decît primele versuri, prima strofă, de fapt. M-a frapat că de trei ori apare „Dumnezeu”. Am căutat textul integral și am descoperit că în fiecare strofă e prezent Dumnezeu. Și nu doar în formula consacrată de titlu. Mai există un „God save us all”, adică „Dumnezeule, apără-ne pe toți”.
Și am început să mă gîndesc la Imnul României, cel actual. O singură referință la Dumnezeu, și aceea pasageră. Atît.
Am căutat și Imnul Regal al Romîniei Mari. De două ori Dumnezeu. Dar e mai scurt.
În toate cele trei imnuri de mai sus e vorba, în general (dar și în particular), despre dușmani și despre cum să ne apărăm de ei.
În România noastră de azi prea puțini au prins Regatul. De fapt, din 1947 pînă chiar în prezent, ideea de regalitate la noi în țară a fost distrusă complet. Nu știu cît de bine sau rău se trăia atunci, știu însă că acum ideea înălțătoare de conducere sub sceptrul divin e compromisă în România. Comuniștii și urmașii lor de pînă acum au făcut asta.
Dacă ar muri unul din președinții noștri s-ar lăsa cu huiduieli sau nepăsare. Nici vorbă de Dumnezeu. Poate de „Dumnezeii…”
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…