Se dau minimum trei bărbați. Fiecare cu berea lui. La o terasă, eventual. Trei bărbați cu oarece cultură. Discuția are ton civilizat, se ia atitudine cumpătată. E doar prima bere. Despre ordonanțele guvernului de coaliție multiplo-rocadate fiecare are o părere proprie, documentată din fuga televizorului, din colțul ziarelor sau de pe FB. Se contrazic vag, deși nici unul nu e prea convins…
La a doua bere discuția dă în fotbal și-n aranjamente. Totul e blat, dar nu oricum, cu nuanțări. Depinde cu ce echipă ții. Totul până la Națională. Acolo toți sunt Iordănescu și Burleanu și Mitică. Celor trei le pute totul, chiar și la un meci câștigat.
La berea cu numărul trei vocea e mai amplă, argumentele tăioase. Încă se mai scuză că au înțeles ceva greșit, dar parcă nu sună tocmai împăciuitor. Mă rog, se revine la pensiile speciale și deja unul dintre ei crede că mai bine e așa, că noi suntem proști și habar n-are România de cum să o rezolve, mă-nțelegi… Ceilalți doi comandă două sticluțe cu apă plată, le golesc într-un tufiș, adună niște pietricele-n ele și-i zornăie ăluilalt pe la urechi. Obosiți, mai comandă o bere.
A patra. Deja vocile devin impunătoare. Apar primele înjurături cuminți. Se trece la problemele comunitare. Aici e jale. Fiecare are o părere unică și irevocabilă. Se înjură Primăria, Guvernul, Poliția Locală și ce-o mai fi. Se-njură între ei.
Berea poartă numărul cinci. Se revine la fotbal, la Chindia și la gagici. Dacă se poate, la gagici comune (așa vorbesc ei). Toate sunt de un mare fel, niciuna nu e ce trebuie să fie, pentru că așa sunt femeile, mama lor… etc…
A șasea bere îi prinde în drăcuieli serioase, cretinizări tutuite cu greu, organe genitale și „ospătar adu o cârpă că boul ăsta a vărsat berea pe mine, în morții… mă-sii!” Drumul până la toaletă e din ce în ce mai lung, dar aduce cu el amintiri legate de vagi divergențe de-acum o vreme. Dacă mai apare câte-o cunoștință trează, se retrage destul de repede. Nu poate face față gradului(gradelor) de inteligență de la masa prietenilor.
La ultima bere, care e de fapt penultima, începe căutatul prin buzunare, micul împrumut, telefoane înspre acasă. Au mai bifat o seară în care s-au înțeles perfect. A doua zi nevoia de perfecțiune îi îndeamnă să o ia de la capăt. Distribuția se mai schimbă, perfecțiunea rămâne veșnică!
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…