Am avut un coleg, Gelu pe numele său, în școala generală. Băiat bun, de gașcă, nu lua premiu dar nici departe nu era. Părinții lui erau ceva atașați pe la ambasade, îi vedea rar, mai ales cînd se ducea el la ei. Ai lui călătoreau mult, din Europa în Asia, din Africa în Americi. Lui Gelu i se părea normal să facă vacanța de iarnă în Nigeria, pe-aia de vară în Africa de Sud. Eram buni prieteni și îmi aducea tot felul de gadgeturi. Era abonat la Pif și desfăceam împreună surprizele. Avea femeie care făcea curățenie, bucătăreasă și șofer.
Să tot fi avut vreo 13-14 ani, eram într-a șaptea, cînd s-a întors din Suedia, din vacanță. Printre gume de mestecat, bomboane, mingi de ping-pong și alte mărunțișuri „valoroase” a adus și o revistă sexi. Mda, așa am aflat și noi ce era sub sutiene…
Într-a noua ne-am despărțit, el la București, la un liceu cu circuit mai închis, eu acasă, în Ploiești. Revista a rămas la mine. Am mai ținut legătura o vreme. Apoi el a plecat în Spania și am pierdut legătura. S-a întors prin 2000, m-a căutat, ne-am întîlnit. Vorbea excelent românește, deși trecuse și locuise prin multe țări. Voia să intre în afaceri dar nu orice fel de afaceri, ci în industria… porno. Mi-a zis că de la revista aia i se trage. Că se cîștigă bine, că faci rost de fete și pentru tine, că… bla, bla, bla.
Eram deja maturi amîndoi, trecuți de 40 de ani și m-a mirat opțiunea asta a lui. M-a întrebat dacă știu ceva actrițe care, mă-nțelegi… N-aveam cum să-l ajut. „Totuși, insistă el, nu-mi spune că în România, unde artiștii sînt cam săraci, nu găsești gagici de-astea.” I-am zis „Plimbă ursul, Gelule!” și m-am dus la toaletă. Nu m-am mai întors la masă.
N-am mai auzit de el pînă de curînd. Niște vecini comuni din Ploiești l-au întîlnit în Los Angeles. Plimba cîini. Contra cost.
Top of FormPUIU JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…