ortooxacell kiss2022.gif Flax

TABLETA DE MARȚI – Puiu JIPA – DunăRea și DunăBuna

Isaccea e locul în care Dunărea își face curaj să se-mpartă-n trei. Nici nu-ți dai seama ce lățime are. N-ai cum măsura. Dincolo e o Ucraină parcă fără oameni, cu tufișuri mari și copaci nedefiniți. Cînd trec șlepurile sau barjele se aude cum Dunărea geme. Își trimite valurile, nefiresc de mari spre tine, parcă ar vrea să te ia, să te ducă în mijlocul ei, să te danseze mărunt, să te uite. Dunărea nu e doar apă, e un șarpe leneș, care-și duce veșnic pielea în năpîrlire. E cînd cenușie, cînd verde, cînd albastră. E cum îi vine ei, capricioasa, tentaculara, perfida Dunăre. N-o poți stăpîni, nici nu-ți vine. E cînd domnișoară cu aere de curtezană, cînd curtezană cu aere de domnișoară. 

Isaccea e locul în care am poposit cîteva zile și nopți. La marginea orașului, după cîteva case și pensiuni ce păreau părăsite, apare Dumneaei, Dunărea. Face un cot, lăsînd o burtă în malul românesc și apoi se duuuuuce să fecundeze Marea. Pe burta aceea de pămînt în care doar cîteva plute, din ce în ce mai puține, se înalță către schimbătorul cer am locuit. Am avut parte de patru zile și trei nopți atît de diferite încît nici ordinea nu o mai știu. 

Am ajuns pe soare. Prietenii mei s-au repezit să pună undițe. Bătea vîntul destul de tare, destul cît să-ți pui o haină în plus. Nu sînt pescar, nu știu ce-nseamnă bucuria asta. Dar asist cu plăcere la prinderea peștelui. Mă uitam la freamătul amicilor și realizam cît de mici păreau, păream în fața întinderii imense de apă. Voiau să îi fure o fărîmă, să-i ia din taine. 

A doua zi am văzut DunăRea. O ploaie subțire, continuă, dusă de un vînt care părea un cal nărăvaș, ne-a făcut să ne reconsiderăm echilibrul. Nu era frig dar simțeam că trebuie să mă acopăr tot, ploua de te seca. Valurile făceau berbeci de spumă, DunăRea părea că urlă, e drept că în surdină, totul era din altă lume, o lume în care oamenii erau furnici.

În timp ce amicii pescari mutau mulinetele, schimbau momeala, făceau monturi eu stăteam sub o plută, cam plină de furnici și nu mai gîndeam nimic. Parcă memoria mi se ștergea și-n locul ei apăreau amintiri necunoscute, dintr-o altă viață parcă. Am stat așa, preț de cîteva ceasuri și am gîndit fără cuvinte, fără înțelesuri. De fapt, cred că am amorțit.

În următoarea zi a fost iar soare. Vîntul bătea tot mai tare, la un moment dat a smuls de pe măsuță o cană de tablă plină cu cafea. S-a prins ceva pește, s-au îndoit niște ace de 0,6 (nu știu ce înseamnă), s-a făcut și o ciorbă de pește. Culorile se schimbaseră, puteai gîndi cu vorbele tale. Vîntul îți usca ochii. Mai luai o gură de țuică, mai făceai cîțiva pași. Dunărea se îmblînzea. Se îmblînzea și rîdea de noi. Nu ne-a mai dat pește. 

În ultima dimineață am golit cîteva picături de țuică în valurile ei. Cînd am plecat, se liniștise. 

PUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, regizor și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media