E ceva putred în Danemarca noastră mioritică. Ministrul Educației demisionează, vezi Doamne, în urma acuzațiilor de plagiat. Oficial, nu-l acuză nimeni de la partid(e). Ba, mai mult, toți îl regretă, de la Ciucă la Iohannis. Atunci, care-i treaba? Sincer, nu înțeleg. Ori acuzațiile din presă sînt adevărate, ori omul nu a mai putut suporta presiunea și s-a dus să-și numere paginile. Ciucă se dădea peste cap să regrete că ce mare om pierde Educația, Iohannis o dădea cu „moarte plagiatului”. Înțelege-i drace!
Am senzația că toți cei care plagiază au fost niște elevi mediocri, cu tupeu și degrabă copietori din copiuțe. Studenți ajungînd, prin cine știe ce tertipuri sau aranjamente, au perpetuat tupeul și copiatul, perfecționîndu-se. Odată intrați în transă și-au dorit și-un masterat, acolo, să fie, mai bine două, apoi o teză de doctorat. Ce-i aia 5-6-7 ani pentru o teză? O facem în 1-2! De fapt, e făcută în 3 zile, restul de timp teza stă la sertar pînă cînd: Pac! Am teză! Ce dacă e pe un subiect ultra general, ce dacă nu aduce nimic nou… E teză, bă proștilor, mă fac doctor! Ce dacă am copiat, am luat de la îndrumător sau de la colegi, asta nu se pune, că de-aia e prietenii, să-mi dea, că și io le dau o slujbă, o funcție, o ceva.
Cînd oamenii ăștia ajung într-o funcție vizibilă uită complet ce au făcut, funcția le ia mințile, se văd înconjurați de impostori, de oameni care și-au luat doctorate prin fraudă și încep să creadă că toți sînt la fel, inclusiv cei care îi critică.
Caruselul imposturii nu mai poate fi oprit. Cînd un ministru al Educației e mincinos, cînd un prim ministru e mincinos pentru că acoperă un mincinos prin „regrete eterne”, el însuși, prim ministrul, fiind acuzat de „minciună de plagiat” și cînd un președinte de țară e mincinos prin ipocrizie și implicare de fațadă… atunci ce ar mai fi de făcut? Să-i aplauzi! Peste obraz! Dar au obraz?
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…