Milo avea opt ani. Mai demult avusese șase ani dar nu i-a plăcut, fiindcă nu putea să zică „șase”. Zicea „sașe”. Dar cel mai mult i-a plăcut cînd a avut cinci ani. Atunci a învățat cuvîntul „unsprezece”. Bine, el spunea „untsprezece” dar nimeni nu băga de seamă litera în plus.
Acum Milo stă pe treptele casei și se gîndește cum o să fie cînd o să aibă „untsprezece” ani. Sigur o să primească ceva în dar, dar ce? Ce cadou poți să primești la vîrsta aia? Poate încă o bicicletă, cea de la șapte ani îi rămăsese mică, așa cum și cea de la cinci ani. Poate că va primi un ceas, sau o lanternă magică. Mai primise lanterne. Nici una nu fusese magică, poate că era momentul să aibă și el una. Dar oare există lanterne magice, se întreba Milo, fărîmițînd o coajă de pîine, pentru porumbei. Pe-acolo nu prea erau porumbei, doar niște vrăbii și o ciocănitoare pe care nu o văzuse niciodată, doar o auzea cum face toc, toc, toc.
Poate că cel mai bine ar fi să primesc un delfin, se trezi că rostește cu glas tare. Da, un delfin ar fi mi nu nat. Milo plescăi a satisfacție. O să îi construiesc o mare, o mare mai mică, așa, cît un lighean mare. Și o să pun și pitricele și nisip și căluți de mare, să aibă cu cine vorbi cînd sînt plecat la școală. Da, așa o să fac!
Dar Milo nu avea nici lighean, nici nisip, doar cîteva pietricele colorate. Despre căluți de mare nici nu putea fi vorba, doar dacă îi decupa din vreo revistă.
Pînă cînd voi împlini „untsprezece” ani mai e timp, poate pînă atunci o să vreau altceva. Sau poate că nu, cine știe… Dar acum vreau un delfin și în trei ani o să îl am și, de îndată ce o să-l primesc, o să îi dau drumul să plece, să facă înconjurul lumii. Și cînd s-o întoarce, o să-mi povestească tot ce a văzut. Da, așa o să fac.
Apoi Milo adormi.
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
