„…și Gheorghe ăsta avea două turme de oi și două dealuri, pă lîngă Comarnic, da` nu Comarnicu` ăsta de duce la Ploiești, era mai spre Văleni, așa, Comarnicu` ăsta. Că pe acolo ședeau ciobanii cu oile, aveau așa, ca o casă acolo, de-i zice comarnic. Și Gheorghe avea de nevastă pe Florica lu` Baciu, de venise ăsta de pe la Sibiu și se așezase și el cu turma pe-aci. Ei, și Florica asta era cam rea de gură, de se certase cu tot satu`, că ea e mai încropită ca toți, că taică-su are mai multe oi ca tot satu` și că ea nu se-mbracă decît de la oraș, de la Ploiești, carevasăzică. Așa era de spurcată la vorbă, că melița pe toată lumea și găsea pricină la fiecare. Da` nu fusese așa, doar că Gheorghe, bărbatu-său, nu prea stătea pe acasă, numa iarna și nici atunci, că avea treburi multe și pe la Ploiești și pe la Sinaia și pe unde mai avea el treabă. Și Florica asta, de singurătate, a-nceput să suduie și oalele și gardu`, și streașina, că n-avea cu cine vorbi. Pînă și Gheorghe se săturase de sudălmile ei și-și căta de lucru pîn alte părți, numa` să nu stea pe lîngă ea.”
Mamaia ungea o felie de pîine neagră cu unsoare, o presăra cu zahăr și mi-o așeza pe o farfurioară:
„Ia de-mbucă, că așa mînca Florica aia, numa` de pe farfurie, și ceapa tot de pe farfurie o mînca.Și ține farfuria su` bărbie, să nu curgă unsoarea și țacăru` pe tine… Așa, și Gheorghe ăsta, de ți-e un fel de unchi de bunic, că era frate vitreg cu tata, pleacă într-o primăvară la ciobani, la comarnicu` lor, și nu se mai întoarce veci. Florica îl cată peste tot, da` nimeni nu-i zicea de Gheorghe, pă unde e, unde s-a dus. Poate și pentru că lumea o știa de cață și spurcată la gură. Iar cînd s-a-ntors ea acasă a văzut că nici casa nu mai era a ei. Erau unii cu niște acte de arăta că Gheorghe a vîndut casa și nu i-a lăsat nimic, nici mobile, nici rufe, nimica nimicuța. Și Florica asta, ce să facă, s-a dus la ta-su, da nici ăla n-a primit-o, că și cu el se luase în clanță. Și uite-așa, Florica s-a dus la Ploiești, că mai avea ea ceva bani puși de-o parte. Ei, și la Ploiești s-a dus la o casă de se juca cărți, că avea și patima asta, a jucatului în cărți. Și ce să vezi, cîștigă așa de mulți bani că s-a mutat la hotel, cu servitoare și fecior de-ăla de o anunța cine vine în vizită la ea. Apoi a plecat la Paris și n-am mai știut nimica de ea.”
Mamaia avea mîinile bătrîne-bătrîne și muncite-muncite. Venele albăstrii ieșeau în relief pe podul palmei. Mirosea a busuioc și a bine.
„Gheorghe a vîndut tot, a vîndut și partea lu` tăticu, și casa bătrînească și oile și pămîntu`, tot a vîndut. Cică s-a dus în America. Tata zice că a primit o scrisoare cu o poză și cu zece bani de hîrtie, de-ăia din America. Nu știu ce a făcut tata cu ei, că io nu mă născusem, să-i văd și io cum arată. Poate că era buni banii ăia, că tata, cînd s-a-nsurat, avea și casă și fo sută de oi… ”
Mamaia a oftat și s-a dus la bufetul cel vechi. A scos de-acolo un borcan cu celofan în loc de capac:
„Hai, ia niște dulceață de gutui, e cu indrușain, cum îți place ție…”
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
