La întrebarea „ce anotimp preferi?” nu am știut niciodată ce să răspund. Știu că mi-a plăcut și îmi place să cobor în prima ploaie caldă de vară, lăsîndu-mă udat pînă la piele. Știu că îmi place să scîrțîie zăpada sub pași. Știu că mă bucur de fiecare răsărire de plantă. Știu că îmi place să rup boabe coapte de struguri direct din vie. Așa deosebesc eu anotimpurile.
Nici cu zodiile nu stau mai bine. Nu le-am știut ordinea niciodată. Trebuia să le enumăr într-un spectacol. Am scris pe jos o vagă înșiruire. Am scos-o la capăt atunci. La următoarele spectacole am scos o carte din buzunar și le-am citit de acolo, firesc. Mi se vorbește despre zodia mea, flatant uneori. E absurd, nu înțeleg cum o anumită dată de naștere îți dezvăluie caracterul. Am întîlnit oameni născuți în aceiași zi, același an ca mine. Erau complet diferiți. Nu ne lega nimic. Dar am avut de-a face cu alții, din alte zodii, care erau asemeni mie.
Am avut parte, în una din locuințele mele, de o fereastră mică, de nici 20 de centimetri. Într-o mansardă. Pe tavan era un luminator murdar prin care nu-ți dădeai seama dacă afară era soare sau nori. Am stat trei săptămîni cu ochii pe fereastra aia. Aveam genunchiul rupt, nu puteam ieși. Prin ferăstruica aia am văzut doar un acoperiș de tablă și ramurile unui cireș. Era primăvară. Am stat cu ochii pe îmbobocirea florilor pînă s-au transformat în niște bobițe verzi.
Era modul meu de a ieși în lume. Am și vorbit cu bobocii, cu florile, cu verzile cireșe. Mi se părea firesc, erau cele mai apropiate ființe. Mi se părea că urcaseră pînă la fereastra mea doar pentru mine. Cînd am reușit să cobor nu am mai găsit cireșul. De jos era complet ascuns. M-am întristat. Credeam că îi voi lua o cireașă măcar, cînd se vor coace. M-am mutat de acolo înainte de cules. Acum am un cireș în curte. I-am povestit despre „celălalt”. A zîmbit.
PUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, regizor și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
