TABLETA DE MARȚI – Puiu JIPA – Datul în cărți (2)

   Cum vă spuneam, într-o zi m-am apucat să cumpăr cărți. Pînă în ziua aia doar vîndusem cărți din casă, cărțile pe care mi le cumpăraseră ai mei sau le primisem cadou. Le vindeam pentru că le citisem și pentru că aveam nevoie de bani. Bani pentru poker. Mă înhăitasem cu niște tipi, de treabă de altfel, mari amatori de muzică și jocuri de noroc. Aveam 18 ani și mi se părea foarte chic (un fel de cool de astăzi) să joc cărți. Desigur, miliția pîndea astfel de „manifestări neconforme cu societatea multilateral dezvoltată”, așa că jucam prin tot felul de boxe de la subsolul blocurilor sau prin casele celor cu părinți cu ceva funcții mai mărețe la partid, de necontrolat. 

   Cărțile le vindeam la singurul anticariat din Ploiești, unei doamne foarte drăguțe care, nu știu de ce, mă simpatiza. Tocmai cîștigasem la un concurs de recitări un teanc mare de cărți și 300 de lei. Printre volume erau vreo cîteva care nu mă interesau, gen „Apicultura modernă”, „Memoriile lui Napoleon”, pe care o citisem, două volume cartonate și nu mai știu ce. Am primit pe ele vreo 200 de lei. Cu cei 300 premiu aveam 500. Cu încă vreo 200, economii, făcusem 700, destul cît să intru în joc. Am avut un noroc fantastic, am cîștigat vreo 4500 de lei. Spre comparație, mama avea un salariu de 1800. Ieșind eu din hruba în care jucasem toată noaptea, îndreptîndu-mă spre școală, eram a XII-a, trec prin dreptul unei librării. Tocmai se descărcau cărți, noi nouțe, lucitoare, multe, multe cărți. Cum v-am mai spus, eu nu cumpăram cărți, deși erau ieftine, preferam bibliotecile publice. 

   Am văzut un volum de Marin Sorescu în colecția „Cele mai frumoase poezii”, 4,50 lei. Greu găseai Sorescu pe vremea aceea. Aveam un volum mai vechi, „Tușiți”, primit cadou și mai citisem de la bibliotecă, bașca știam destule din revistele literare ale vremii pe care le citeam la Sala de lectură. Așa că, nici una nici două, ci zece. Zece volume am cumpărat. Le-am făcut cadou tuturor celor cărora le plăcea Sorescu, colegi, prieteni, profesori chiar. Le vedeam bucuria aia specială, aia a iubitorilor de carte și mă simțeam părtaș la bucuria lor. Îmi amintesc că se apropia Crăciunul și că am adus multă bucurie multora. 

   Din ziua aceea nu am mai vîndut nici o carte la anticariat. Poker am mai jucat și, cînd cîștigam, cumpăram cărți. Cînd pierdeam, citeam. La urma urmei, tot cărți erau…

 

Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…