Se aude o căruță în noapte. De fapt, se aude pasul unui cal. Practic nu se aude nimic. Dar pot să îmi imaginez orice, nu-i așa? Pot să-mi închipui că văd un film care nu s-a turnat încă, pot să fiu în orice loc de pe pămînt sau din univers. Dar știu eu oare ce e acela univers? Poate că eu sînt universul și asta înseamnă că eu sînt acum oriunde în mine, mă pot avea la degetul mic.
Să revenim la căruță, de fapt la cal. Calul e maro. Sau negru. Sau șarg. Dat fiind faptul că e noapte, calul poate să aibă orice culoare. Poate să nu fie înhămat la o căruță, poate să fie călărit, poate să fie liber. Dacă e liber, ce caută el în toiul nopții pe stradă? Are un comision de făcut? Se știe că aceste făpturi recunosc drumul către casă, deci e posibil ca el să se întoarcă acasă, adică în grajd. Dar de unde se întoarce el? O fi fost la păscut cu băieții și și-a dat seama că e tîrziu, că-l așteaptă nevasta… Stai, caii nu au neveste. Dar de ce să nu aibă? Poate că acest cal are o nevastă pe care o cheamă… cum o cheamă pe ea. O fi îngrijorată, fornăie în iesle și se gîndește la tot felul de lucruri ciudate: dacă a rătăcit drumul, dacă plouă și răcește, dacă o fi mîncat cine știe ce buruiană și acuma îi e rău…
E complicat cu caii, mai ales dacă doar se aud. De fapt, nu se aud. Dar dacă? Atunci e un cal care a luat-o pe scurtătură și se furișează către grajd. Păi, dacă se furișează înseamnă că de-aia nu îl aud, pentru că el vrea să nu fie auzit. Vrea să ajungă acasă și să doarmă liniștit.
Doar eu nu pot să dorm. Ia uite, se aude o oaie, de fapt e un berbec. De unde știu eu că e berbec? Pentru că are un clopoțel auriu la gît. Auriu? Da, auriu, doar clopoțeii aurii scot asemenea sunete.
Acum înțeleg! Calul fără culoare se ia după sunetul clopoțelului ca să ajungă acasă și să doarmă, altfel nu poate fi. Am zis!
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…