Ce scrie, maică, aici? întreabă o bătrînică în supermarket. E o supă, zic. Se pune apă fiartă și se lasă 5 minute. După aia, o bei. Din paharul ăsta? zice ea. Sau o turnați într-un castron, răspund eu. Aha, e doar 5 lei. Oare mi-o ajunge de două supe? Nu știu, una sigur, mai zic.
Bătrînica pleacă. A luat două supe. Mă gîndesc la casa ei, poate are o pisică sau un papagal, cine știe. Supa e cu tăieței. Oare i-o da și pisicii?
Demult, în copilărie, am fost cu bunica mea la o Alimentara de cartier, să-mi cumpere ceva dulce, de un leu.. Podelele erau date cu gaz și mirosea a multe lucruri, a biscuiți, a cafea, a untdelemn, a ghiudem, a bomboane, a marmeladă. Napolitane vărsate aveți, maică? zice bunică-mea. Vînzătoarea îi spune că n-au dar că au primit unele ambalate și îi arată cîteva. Ce scrie pe ele? Eu mă reped și citesc repede: napolitane cu ciocolată și vanilie, 25 de bani. Păi, alea vărsate erau mai ieftine, iau patru din astea și le mănîncă copilul pînă acasă. Da, bre, zice vînzătoarea, dar astea au celofan! Apoi, ducă-se pe brîncă, că ciolofan am și eu acasă, pun la murături, deasupra. Dați-mi, batîr, bomboane de un leu. Și scoate vînzătoarea un guguloi de bomboane colorate și lipite între ele. Un leu 45, zice după ce-l pune pe cîntar. N-are baba decît un leu și 20. Nu-i nimic, mai zice și vînzătoarea și scoate un ciocan de după tejghea, de m-am ascuns după fustele bunicii. Un leu 20, zici? și harști! cu ciocanul în guguloi. Uite, de un leu și 20! Pune bomboanele într-o bucată de hîrtie și i le întinde bunicii.
Ajunși acasă, am luat din trusa mea de copil, un ciocănel și am muncit la dezmembrarea guguloiului. Se făcuse multă pulbere. Bomboanele le-am aranjat pe zile, cîte patru pe zi. Iar pulberea, pulberea am făcut-o suc. După ce îmi mîncam porția de bomboane, bunica întindea untură pe o felie de pîine neagră și presăra zahăr deasupra. Dezmăț culinar, nu alta. Iarna, punea felia de pîine pe plită. Cu untură și zahăr, cozonac era.
Așa era la bunica. Avea 91 de lei pensie. Activase prea puțin în cîmpul muncii, că avusese 11 copii. Pentru ea fiecare leu, fiecare ban avea o mare importanță. Chiar dacă copiii îi dădeau bani în fiecare lună, ea îi punea deoparte tot pentru ei, sau pentru nepoți.
Aseară m-am dus la magazinul meu de cartier. O bătrînică se uita la borcanele cu bomboane. Dă-mi și mie, maică, niște bomboane de-astea colorate, dă-mi de 3 lei. Pentru nepoți.
Top of FormPUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, regizor și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
