La scara de vizavi, blocul 4, scara B, erau fetele. La parter, fetele Horvath și fetele Weis, la etajul 1, Carmen, la 2, Nela și Tanța și la 3, Camelia. Bine, mai erau și copiii Draga, cam neajutorați și Florin, fratele lui Carmen. Florin era mare deja, n-a stat decît vreo doi ani, apoi armată, nevastă. Gogu Draga era dus cu pluta, mereu făcea cîte o trăsnaie. Cînd l-am cunoscut nici n-aveam voie să stau de vorbă cu el, era a doua oară în clasa a doua, după ce repetase și pe prima. Era zurbagiu, înjura, trăgea cu praștia după vrăbii, ridica fustița la fete și nu numai. Culmea e că peste vreo 3-4 ani Gogu devenise foarte simpatic și săritor în a ajuta pe toată lumea.
Fetele de la parter erau foarte ciudate pentru toți. Domnul Weis, evreu desigur, avea o nustață subțire, părul dat cu briantină și era foarte înalt. Purta vestă de lînă la costum și breloc la curea. Doamna Weis era mereu coafată, avea un coc amplu, gen „Dracula”, unghiile lăcuite și rochii cu flori mărunte. Fetele lor erau cele mai spilcuite din cartier. Tatăl lor lucra la „1 Mai” și pleca mereu în delegații, le aducea fetelor tot felul de lucruri și lucrușoare nemaivăzute. Cînd își etalau păpușile pe banca din dreapta scării se adunau șase scări de țînci să le admire. Nu dădeau nimic, nimănui. Nici măcar „Bună ziua!”. Prima dată cînd am încercat să intru în vorbă cu ele m-au trimis la scara mea și m-au făcut obraznic. E drept că le-am întrebat de ce au fețele murdare… Aveau pistrui, dar eu nu mai văzusem așa ceva în îndelungata mea viață de 5 ani. Fetele Horvath, unguroaice desigur, erau de treabă, se jucau și cu băieții, aveau păpuși de cîrpă și mîncau toată ziua gogoși sau scovergi pe care le primeau direct de la fereastră, de la Doamna Horvath, la fel de casnică asemeni Doamnei Weis. Doamna Horvath umbla numai în capoturi cu flori mari, roșii sau portocalii, pe fond negru. Purta tulpan, un fel de turban, asortat cu capotul. Domnul Horvath era ceva pe la partid (sau la securitate?), umbla numai la costum bleumarin, cu cravată cu nod subțire și pantofi cu talpă groasă. Cînd se certa cu nevastă-sa vorbeau în ungurește și fetele roșeau și-și astupau urchile cu palmele. Se împăcau repede și Domnul Horvath ieșea pe banca din stînga scării cu o sticlă mică de țuică și îl chema pe Domnul Weis să aducă două pahare. Dacă se mai nimerea vreun alt vecin prin apropiere, acesta își aducea paharul propriu sau punea un copil să îi aducă unul din casă. Seara, pînă la 7-8, toată lumea era pe afară, copii, bărbați, femei. Maturii erau cu ochii pe țînci, bunicile croșetau, bunicii reinventau războaie, cîte un picap cînta „Trio Do Re Mi” și Gogu urla ultimele înjurături auzite la „Terasa CFR” de lîngă gară…
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…
Top of Form
Facebook
WhatsApp
TikTok
