Vine un moment în care îți spui că nu mai ai nimic de făcut acum. E momentul ăla pe care îl tot aștepți sau îl tot amîni. Ai nevoie de un răgaz, de un timp în care să nu te gîndești la nimic, să stai într-o încremeneală prostească, cu ochii în nicăieri. Și momentul ăla vine și e și duminică și nu trece nici o mașină, nu se aude nici o bormașină, nu ai nimic de cumpărat, nu te doare ceva, e patru după amiază, e soare, abia dacă adie un vînticel, ce mai, e perfect.
Mijești ochii spre frunzele uscate ce au acoperit aleea, vezi mătura proptită de perete și nu-ți pasă, frunzele să stea la locul lor, mătura la locul ei, acum e vremea marelui nimic. Îți impui să nu auzi, să stai cu ochii întredeschiși și să treacă timpul. Mai apuci să vezi o frunză ruginită desprinzîndu-se de ram. Și timpul chiar trece, un carusel al imaginilor se învîrte ondulat, imagini trecute și imagini viitoare amestecîndu-se, întrepătrunzîndu-se și viteza crește din ce în ce și totul devine… Alb, un alb atît de cunoscut, de apropiat și în același timp străin, un alb care vine din vremuri imemoriale, care n-au fost văzute vreodată, doar închipuite.
Albul acela e doar ideea a ceea ce poți cu gîndul străbate dar n-ai cum, gîndurile tale nu s-au născut încă, vocea ta nu a dat sunet vreodată, auzul tău nu a cunoscut sunete. Ești alb și tu, ești albul acela, laptele primordial de la care se adapă ceea ce nu a existat vreodată ci doar va fi. Oare va fi?
E de ajuns întrebarea asta ca vraja să se rupă. Ai distrus totul în loc să rămîi în alb. Apuci să vezi frunza aceea care s-a desprins acum o mie de vieți așezîndu-se pe pămînt, privești mătura și înțelegi că a venit toamna. Undeva, cineva sculptează lemne cu drujba…
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
