Eram student, cîndva, prin 1979. Veneam, la miezul nopții, de la Cinemateca bucureșteană (pe vremea aia, ultimul film rula de la ora22). Aveam ceva plete, pantaloni evazați și un palton lung și lălîu, asortat cu un fular cu buzunare (!!!), buzunare în care îmi țineam mîinile înghețate de gerul de ianuarie. Hop! Patrula. Un locotenent și trei soldați înarmați.
-Actele, tinere!
-(ușor visător) Ce acte?
-Buletinu!
-Buletinu L? (candid)
-Scoate, mă, buletinu!
-N-am.
-Cum n-ai, mă?
-N-am, mă! (tot candid)
-Măăă, mă faci „mă”?
-Nu prea.
-Ce zici tu, mă, acolo?
-N-am.
-Ce n-ai, mă?
-Buletin.
-Aha! Hai la secție!
-Dar de ce?
-De-aia, că n-ai!
-Ce?
-Măăă, tu faci mișto dă mine, măăăă!!
-Nu prea.
-Băieți, luați-l!
-Dar de ce?
-Că faci mișto, de-aia.
-Nu există mișto!
-Ce, mă?
-Cuvîntul „mișto” nu există în dicționar. Așa că vă acuz de folosirea abuzivă a unor cuvinte care nu există. Artcolul 202, alineatul 14, litera „b”! Pedeapsă de la 3 la 6 luni, cu executare. Folosirea mai multor cuvinte care nu există duce la majorarea pedepsei cu 2 ani, litera „c”.
-Stai așa, care e cuvîntul ălălaltu?
-Buletinu. Corect e „buletinul”. Și ați mai folosit încă unul, adineauri. „Ălălaltu”. Nici ăsta nu există.
-Uite ce e, data viitoare să porți buletinu…L la tine.
-Mă rog…
-Așa, te rog!
Facebook
WhatsApp
TikTok
