Carantina asta a avut părți bune. S-a circulat mai puțin cu mașina, aerul a devenit mai curat, în lipsa oamenilor au putut fi văzute păsări și animăluțe sălbatice mai greu de văzut înainte. Odată cu relaxarea au reapărut animalele și păsările de pradă, numite generic oameni.
Distanțarea fizică de 2 metri e ca și inexistentă pe stradă sau în magazine. În schimb, la spectacolele de teatru din aer liber stai obligat la 2 metri. Și cu mască. Pînă să intre în spațiul destinat spectacolului oamenii stau în grupuri de 5-6-7, fără mască. Apoi, brusc, sănătatea devine bunul cel mai de preț. Absurd.
La terase a durat 2-3 zile distanțarea. Acum, peste tot e devălmășie. 7-8 la o masă, dozatoarele de dezinfectanți înțepenesc de atîta nefolosire, se pupă toți într-o mare fericire, se scuipă din nou pe stradă. Penibil.
Pe sub și pe lîngă podețul de peste Șanț e aceiași veche mizerie. N-a apărut niciun coș de gunoi. Mai ales tinerii vin acolo, să mănînce un sendviș, să bea o ceva. E mișto să stai la umbra salciei, nu? Dacă ar avea un coș-două de gunoi în preajmă sînt convins că ar arunca acolo gunoiul. Dar n-au. Nepăsare.
Un nene de la intrarea în supermarket ia temperatura la încheietura palmei sau pe antebraț. „Treișase cu doi! E bineee! Treceți!” Oare s-o fi întîmplat vreodată să fie cineva cu 37 cu 4? Nu cred. Ar fi vuit presa. Stupid.