Mergi și tu pe drum, ca tot omul. Ai o destinație, desigur. Și un scop, clar. Dar gîndurile bîzîie în cap:
ce asfalt crăpat,
urîtă bordură,
i-auzi, un cocoș,
uite unde a parcat dobitocul ăsta, trebuie s-o iau pe stradă, a, număr de Polonia. O fi din Polonia dar tot apucături românești are,
rahat de cîine,
oau, ce flori mișto la balcoane,
cine o fi tanti asta, o cunosc? Nu, nu e de la mine de pe stradă. Drăguță! A, nu e o tanti, acuma că se apropie o văd mai bine, e chiar foarte… foarte. Tricou cu „I am only one”, blugi nesfîșiați, sandale. Roșcată. De ținut minte,
cățeii de pe Șanț. Unuia îi zic eu Boxerul. Uneori vine la mine să îl mîngîi cu talpa pe spinare. Acuma e cald, stă la umbră, ridică încet capul, clipește, se culcă la loc,
Șanțul. Iar gunoaie, bălării, peturi. Cele două coșuri de gunoi se revarsă. Un nene bea o bere la conservă așezat pe conducta de gaze. Desigur, aruncă conserva goală în Șanț,
un alt nene îmi cere o țigară, vrea să îmi dea un leu, refuz,
magazin, cumpărat chestii, sărumîna, mulțumesc,
înapoi spre casă, salcia de lîngă podețul de peste Șanț e tunsă, nu observasem la dus. E bine, nu trebuie să mă mai aplec,
doi liceeni, un el și o ea. Ea are șapcă, îi spune băiatului: „Nu o să îți arăt pînă nu-mi iei înghețată!”. El rîde, ea rîde. Mă salută. „Vă știm de la BABEL, am fost voluntari!”,
dar chiar sînt mișto florile astea de la balcoane,
mașina de Polonia nu mai e, doar o pată de ulei, proaspătă,
niște cartoane la o poartă. Sînt acolo de vreo cinci zile,
acasă, Șumi cățelul dă din coadă: „Mi-ai adus ceva?”,
mă așez pe scaun, în curte, „Doamne, cît a crescut iarba. Și vița.”
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
