TABLETA DE MARȚI – Gabriel ENACHE – Anaklasis

Renașterea. Casa Gravor Gabriel Popescu

   Sunt case (ex)puse în locuri care par uneori pierdute, uitate, ascunse în pliuri ale reliefului și ale memoriei care se deschid greu, sunt alte astfel de case care sunt vizibile dar lipsite de viață și de toate zgomotele specifice ei, dar sunt și unele care trăiesc și funcționează într-un fel de renaștere continuă și încărcată de toate simbolurile benefice ale acestei stări, ale acestei mereu vii și mișcătoare situații în care este menținută și susținută de cei din interiorul și dimprejurul ei. Casa Gravor Gabriel Popescu se află de ani buni în această situație frumoasă și fericită a funcționării permanente, a trăirii continue, a locuirii, și a renașterii care nu se mai lasă duse din stările și activitățile ei. Activitățile și evenimentele care au loc în această instituție sunt în așa fel făcute și concepute ca totul să se desfășoare continuu, ca fiecare dintre ele să nu se așeze sau să rămână în limitele staticului, iar participanții să se bucure permanent de prezența în cadrul și de-a lungul desfășurării lor.

   Renașterea este prinsă și cuprinsă în fiecare dintre activitățile culturale, sociale și de-a lungul fiecărei expoziții temporale sau tematice care au loc în spațiul interior și în cel exterior al acestui loc, al acestei scene mereu disponibile să lase să fie interpretate diversele și multiplele lor activități. Totul este deschis în permanență la Casa Gravor Gabriel Popescu, fiecare spațiu al ei se mișcă continuu împrejurul evenimentelor care au loc acolo, care se lasă văzute, cunoscute, vizitate și care invită la implicare, la așezare,la vedere,la apropiere și cunoaștere. Nimic nu se exclude și nimic nu este exclus, toate sunt firești și devin pe negândite necesare, proprii și propice oricărei posibile și mereu amplificate împliniri.

   Toate sunt și devin acumulări, iar fiecare activitate se întreține corect în spațiile care le conține și care expunându-le le pune chiar în aceste situații bune ale (ex)punerii la dispoziția vederii, la acelea ale descoperirii și ale înțelegerii. Cuprinderea lor se transformă și devine gestul firesc al rezolvării unor căutări, sau ale unor apropieri necesare întotdeauna integrării și asumări ale senzațiilor lor însoțitoare, senzații care completează firesc mai departe toate aceste (des)creșteri necesare observării cu ajutorul acestui ochean întors desăvârșit de apropiere, de stările ei și de punerea în zone cât mai vizibile a lor, în acelea care le încurajează și care le ajută să se disloce și să se distingă.

   Urme sunt peste tot, rătăciri de niciun fel, iar fiecare dintre aceste repere se lasă văzute și prinse ușor de cei dornici să le înțeleagă (în)semnele, înțelesurile și să le ducă cât mai departe interpretările. Programul și activitățile disponibile în viața disponibilă de la Casa Gravor Gabriel Popescu sunt așezate firesc în completarea comunității din care face parte, din care nu se desprinde, cu care se acoperă pentru ca descoperirea ei să fie bucurie desăvârșită, completă și complexă. Comunitatea este deschisă, istoriile ei se adaugă celorlalte care se atașează și cu care se completează ducându-și fiecare la un loc  numele cât de departe se poate în vremurile și în timpurile istoriei.

   Casa Gravor Gabriel Popescu își face cunoscut semicentenarul, își face publică această vârstă a desăvârșirii și a reușitei tuturor traversărilor pe care timpurile i le-au impus, pe care a reușit să le aducă în acest prezent integral, vii și disponibile să își ducă viața și activitățile până unde i se poate îngădui de către urmele care nu lasă loc să se desfășoare uitării, sau ascunderii. Casa Gravor Gabriel Popescu s-a așezat discret dar sigur dincolo de limite sau de constrângeri și merge mai departe cu porțile mereu deschise, cu încăperile disponibile să primească în interiorul lor alte și alte aspecte, evenimente și activități pe care vârstele ei le va putea ține vii și pe care le va îngădui. Totul merge și se desfășoară coerent, firesc și cu acea naturalețe care a fost găsită și adăugată fiecărui pas făcut de cei care i-au încurajat ca toate să se întâmpleși să funcționeze. Suntem martorii unui semicentenar foarte viu, bine pus și așezat în structura acestei instituții și în viața comunității din care face parte și nu sunt semne că va fi altfel. Vieții lungi de până acum i se vor adăuga cu siguranță intensitățile celor care urmează și toate întâmplările lor benefice, necesare și de lungă durată.