Empatismul. Despre el…
Empatismul înseamnă, este, o anumită stare umană, este modul și stările prin care autorii, artiștii, cititorii și interpreții lor se apropie și încep să se (re)cunoască. Empatismul este mișcarea (in)vizibilă prin care are loc marea apropiere și marea consumare care se trăiesc în apropierea corpurilor și modurilor de a fi citite și înțelese expunerile artei, ale literaturii în lume. Tot empatismul ne propune și un fel de cale a însingurării , o însingurare în sensul de trăire la propriu a experiențelor și experimentelor artistice recunoscute și adăugate fiecăruia dintre noi de simțuri, de asumările și de trăirile lor, toate completate de o transpunere fină și subtilă, de scoatere din adâncul cel mai adânc al mesajului credibil și emoționant, mesaj care este o marcă recunoscută a acestor trăiri artistice.
Empatismul este (și) o poveste despre singurătate, o descriere crudă a ei, este chiar adevărata poveste a singurătății, a izolării în aceste teritorii ale simțirii artistice. Stările, imaginile nu pot fi egalate cu ușurință, nici repede și nici curând. Lectura și trăirea artistică își fac astfel vizibilă amprenta, o face vizibilă fără lupa care mărește, arătându-ne liniile fine și delicate ale trăirilor sale, cât de vizibile și cât de ușor se pot înțelege și trăi suferința, tristețea, însingurarea.
Empatismul ne propune stări care se transformă în așteptări, în ceea ce credem că, de obicei, pot fi numite așteptări, după care fandează, se întoarce, își aruncă din nou privirea în jurul și de-a lungul lumii și ne arată nevăzutul, acea parte a lui care nu-și poate face loc în privirea oricui încearcă să îl pătrundă, să îl înțeleagă.
Melancolia este starea care completează viața aduse în/pe teritoriile empatismului, este totodată starea care compune și care îi îmbogățește imaginile, este un fel de a fi, de a trăi și de a ne învăța această consumare a tuturor acestor stări, este o marcă a vieții care nu se lasă consumată pur și simplu, care trebuie adunată, făcută să fie parte a omului. Nimic nu îi edulcorează, nu îi îmblânzește stările, totul amplifică și face astfel să se simtă, să se transforme în strigăt, să se audă.
Empatismul ne coboară mereu treptele care îi separau inițierile de noi, face pașii care ni-l fac accesibil, care îl aduc din nou în apropierile noastre și care ne ajută să îi trăim fizic și/sau vizibil viețile, toate adunate în imagini sau în cuvinte care îi susțin simțurile, simțirile artistice, trăirile, reușind firesc să ne convingă de libertatea și de puterea pe care ni le dau aceste apropieri de intensitățile și de posibilitățile de a ne duce viața și stările ei dincolo de limitele fizice ale oricărei vieți sau existențe.
Facebook
WhatsApp
TikTok
