Impresii și desfășurări tactice ale realității
In memoriam Mihai Șubă(1947-2025)
Șahul este activitatea unui desăvârșit privitor, al unui contemplator neobosit al realității și ale mișcărilor ei, al unei persoane care este pregătită să își formeze impresii, dar și desfășurări tactice ale realității, ale (ne)mișcărilor ei îngăduite de spațiul care acceptă desfășurări (i)logice împreună cu mișcări adăugate continuu lumii și vieții. Privirile jucătorului de șah completează stări apropiate mirării permanente, mirări și intensități aduse mereu din afară spre înăuntru și, după aceea, cristalizate în mutări care se compun la rândul lor subjugate privirii care poate să (le) anticipeze, să meargă mai departe de această ultimă mișcare/ mutare împreună cu sensurile ei viitoare. Numele pieselor de pe tabla de șah nu se schimbă, însă posibilitățile lor de a fi mutate frecvent pe alte traiectorii sau trasee se așază într-o versatilitate ludică întotdeauna lipsită de fragilități, de emoții, de nesiguranță. Piesele de șah nu se lasă închise în tactici stabilite, rigide ale confruntării, ci își schimbă de multe ori, sub privirea jucătorului importanța tactică și strategică a felului de a fi, de a rămâne și de a fi mișcate pe tabla de joc. Se transformă și iau, sau împrumută din personalitatea și dispozițiile jucătorului pe care momentul și inspirația le-a găsit-o, în continuare îmbracă haina pe care el le-a croit-o, dându-le astfel posibilitatea unui transfer de personalitate care le îmbogățește și care le încarcă tactic pentru mai departe, pentru momentele în care transformarea impusă le va impune ca mereu noi apariții.
Șahul și aceste impresii și desfășurări ale realității numite strategii sau tactici își arată întotdeauna strălucirea în mișcările minții care le coordonează, care le compune, iar aceste lumini amplificate lasă să fie văzute mișcările și intensitățile privirii care urmărește și le alimentează creșterea, urcarea în încăperile minții care le va găzdui mai departe. Toate rămân într-o formă definitivă tăcută și pot fi uneori auzite sub pojghița gestului care le ascunde cu o diafană grijă. Rădăcini adânci, dar puțin vizibile ale bucuriei lasă să se vadă acele necesare explozii ale rigorii, ale sănătății și posibilității lor de multiplicare în spațiul văzut și posibil de descris imagistic, grafic, imaginar. Astfel își duce șahul de fiecare dată mai departe felul lui de discurs artistic, modurile prin care își desăvârșește fragilitatea și felul cum își alocă momente pentru înțelegerea și amplificarea întregirii mereu personale.
Felul de a se integra în această lume a domnului Mihai Șubă este unul dintre felurile lui de a fi mereu prezent în (ne)mișcările propuse de ea și de a se lăsa prins în mrejele ei, este modul prin care a încercat să descoase, să desfacă ițele care îi puteau obtura privirea și înțelegerea a ceea ce este adânc, a ceea ce este invizibil dintr-un alt plan, din acela al neatingerii celui care nu vrea să vadă pe lângă ce și cum trece prin spațiul propus de aceste intense impresii și intuitele (i)realități ale ei. Domnul Mihai Șubă a prins în gândurile lui mișcările văzute și pe cele nevăzute făcute discret de gesturile acestei realități încăpute în neobositele parcurgeri ale acestei lumi.
P.S.: Eram un copil (încă) firav și bolnăvicios când, într-o stațiune de tratament, la Zăbala, Covasna, l-am cunoscut pe domnul Mihai Șubă. L-a adus acolo o doamnă asistentă care îl cunoștea și l-a rugat să facă cu noi câteva lecții, ore de șah. Am (și) vorbit un pic amândoi… Mai departe de aceste cuvinte este o poveste foarte frumoasă…
Facebook
WhatsApp
TikTok
