TABLETA DE MARȚI – Gabriel ENACHE – Anaklasis

După zece ani

 

Cristi Filipescu este unul dintre tinerii care au reușit să iasă „oarecum teferi” din iadul numit COLECTIV. Am înregistrat acest interviu cu el la puțin timp după acea noapte teribilă, noapte care nu și-a limpezit sau clarificat întunecimile nici până astăzi și îl republic acum și aici doar pentru a încerca (re)marcarea acestor ani trecuți dar nedispăruți, ani rămași definitiv în memoria noastră atât de încercată întotdeauna de vremuri încâlcite în neputințe. Am vorbit atunci cu Cristi, cu un prieten vesel care părea scăpat, ca să zic așa, doar că atitudinea lui „vorbea” discret despre teamă, despre suferință și mai ales despre neputință. Toate ascunse în „banale” întâmplări ale vieții, în discuții despre muncă, inspirație și câteva dintre rosturile lor…

Gabriel Enache: Salut!

Cristi Filipescu: Salutare, salutare…

Gabriel Enache: Ce mai faci, cum mai ești?

Cristi Filipescu: Păi, din ce în ce mai bine, cu treburi, cu formația, cu munca mea de tehnician de scenă…

Gabriel Enache: Ești ocupat…

Cristi Filipescu: Ocupat. Ca de obicei. Și plecat tot timpul…

Gabriel Enache: Când am mai stat noi de vorbă m-am mirat că ai plecat dintr-un oraș mare, cosmopolit și mult mai ofertant, așa cum este Timișoara, și că ai ales să vii, să te muți la Târgoviște. Ești în continuare mulțumit de… domiciliu, ca să zic așa?

Cristi Filipescu: Da, sunt mulțumit, să știi. Sunt mulțumit. Din anumite puncte de vedere să știi că sunt mai mulțumit decât de Timișoara!

Gabriel Enache: Știu, mi-ai mai spus…

Cristi Filipescu: Și cu… durere… pot să spun că văd, că din ce în ce mai mult se duce-n cap orașul, am observat asta și am văzut…

Gabriel Enache: Orașul Timișoara!?

Cristi Filipescu: Da, orașul Timișoara!

Gabriel Enache: O să fie Capitală Culturală Europeană…

Cristi Filipescu: Va fi Capitală Culturală Europeană, dar vezi tu… problema este că nu se mai ține cont de anumite aspecte, aspecte care au cam căzut de câtăva vreme, și asta pentru mine a fost foarte dezamăgitor…

Gabriel Enache: Bine, să continuăm… Ești toboșar, cânți în formații de muzică rock. Cum mai simte muzica și lumea un rocker?

Cristi Filipescu: Băi, cred că prin ceea ce face și, dacă este un instrumentist, nu știu… dedicat, și un instrumentist care într-adevăr dorește să facă ceva și vrea să se implice foarte mult în lumea asta a muzicii rock, și pe scena muzicii rock, chiar și underground, cred că, cred că va reuși multe chestii să facă și va avea cu totul și cu totul altă percepție despre ceea ce îl înconjoară. Probabil devine mult, mult mai deschis și la colaborări și la…

Gabriel Enache: Are mai multă libertate…

Cristi Filipescu: Mult mai multă libertate. Da, exact… Ai, nu știu, poți să ai influențe din foarte multe surse muzicale, poți să ai foarte mulți idoli, te poți raporta la foarte mulți instrumentiști…

Gabriel Enache: Multe modele…

Cristi Filipescu: Multe modele, da! Mulți instrumentiști pe care vrei să îi auzi, să îi vezi live, cu care să intri în contact și, vezi tu, eu fiind și toboșar, și tehnician de formație, sau chiar de scenă și așa cum am eu multe lucrări, avantajul meu este că intru în contact cu foarte mulți instrumentiști.

Gabriel Enache: Și trebuie să colaborezi bine și cu ceilalți membri din formație…

Cristi Filipescu: Și cu ceilalți din formație, plus că trebuie să păstrezi și niște legături.

Gabriel Enache: Asta se numește armonie, nu?

Cristi Filipescu: Da. Armonie, armonia dintre artiștii instrumentiști și oamenii care lucrează pentru alte formații.

Gabriel Enache: Dar, de exemplu, într-o trupă… tu ești cu tobele și ceilalți sunt cu chitări, cu clape, sau cu alte instrumente… Mie mi se pare întotdeauna că tobele sunt ceva separat… separat, dar trebuie să facă în așa fel încât să rezoneze cu restul. Asta e impresia mea…

Cristi Filipescu: Da, toba este cea care dă tonul! Toba este cea care trebuie să țină toată formația, chiar și toată piesa. Toba, și de aia se și spune, toba și cu basul, toba mare și basul sunt cele două instrumente care trebuie să fie… nu știu cum să zic, să fie un mare balans între ele două. Asta este toată chestia… Sau o parte importantă din ea…

Gabriel Enache: Ce baterist te inspiră? Care muzică te face să tresari de fiecare dată când o asculți, când o auzi?

Crtisti Filipescu: Lombardo de la Slayer, Lars Ulrich de la Metallica, Terri Bozio, Bonham de la Led Zeppelin… Toboșarul formației Deff Leppard… sunt foarte, foarte mulți toboșari care performează în foarte multe stiluri, care pe mine, de fiecare dată, mă fac să tremur, mă emoționează, sau la care găsesc de fiecare dată ceva nou. Mai sunt Dave Weckel, mai este toboșarul formației Rush, de la care la un  moment dat m-am inspirat foarte mult. Așa cum am spus, foarte, foarte mulți…

Gabriel Enache: Ești foarte deschis…

Cristi Filipescu: Sunt deschis față de toate stilurile, de toate subdiviziunile astea ale muzicii rock. Avem, să zicem, un gen muzical rock, și apoi urmează restul, să le zicem subdiviziuni ale genului, care sunt ca un ciorchine, sau ca un fel de arbore genealogic al acestui gen muzical…

Gabriel Enache: Știu că faci și sunet, ești și sunetist… La ce alte evenimente mai participi în afară de cele muzicale?

Cristi Filipescu: Particip la diverse evenimente, la cele care pot, la care reușesc să mă duc, așa, cu minimul de cunoștințe pe care le am despre munca de sunetist. Un eveniment mai acustic, un eveniment mai simplu, nu sunt chiar un mare sunetist ca să pot să fac un eveniment de anvergură, sunt la început, învăț și sper să reușesc în timp să ajung unde trebuie și unde îmi doresc.

Gabriel Enache: Viața de până acum te mulțumește, te-a ținut în priză inspirațională, creativă?

Cristi Filipescu: Întotdeauna. Zilnic. Zilnic aș putea spune.

Gabriel Enache: Și unde și cu cine ai vrea tare, tare mult să cânți?

Cristi Filipescu: Bună întrebare… Da… unde… nu contează. Poate să fie un club, poate să fie o scenă mică, poate să fie o scenă mare, poate să fie în fața  a zece spectatori, o mie, un milion… nu contează! Cu cine, da… sunt foarte multe formații. În momentul de față, eu sunt toboșar la formația Chrom Dioxid și automat trebuie să cânt cu ei, dar aș vrea tare mult să cânt cu Deff Lepard, cu Whitesnake, Scorpions, Iron Maiden… nu știu… Skid Row, Megadeth, sunt multe, multe formații cu care mi-ar plăcea să cânt, multe…

Gabriel Enache: Bați tobele cu… sete, sau cu… poftă?

Cristi Filipescu: Și cu sete! Și cu poftă! Și setea și pofta vin… bând(sic) și… cântând, știi…

Gabriel Enache: Ce alte plăceri sau bucurii ai în afară de muzică? Ce alte preocupări te țin ocupat?

Cristi Filipescu: Colecționez viniluri, casete audio și cd-uri. Și ascult extraordinar de multă muzică pe vinil și pe casete și pe cd-uri… De asta, de foarte mult timp, am refuzat să mai downloadez muzică, pentru că, ce-i drept, am downloadat foarte multă muzică, asta face toată lumea acum dar, dacă pot să îmi cumpăr, am zis că de ce să nu o fac? Renunț la download-uri. De ce? Pentru că altceva este sunetul pe vinil și altceva este când asculți același album în format mp3. Este o diferență ca de la cer la pământ!

Gabriel Enache: Ce face diferența?

Cristi Filipescu: Sunetul! Și formatul, formatul pe care îl ai în momentul respectiv. De aceea astăzi nu trebuie să uit să îmi comand ultimul album Metallica… Album care tocmai a apărut!

Gabriel Enache: Ai trecut printr-o întâmplare grea, tragică. Ești în viață, foarte viu, ești printre noi în continuare… Cum te-a schimbat, cum te-a făcut să vezi viața acea… cumpănă apărută în existența ta? Te-ai cam născut din nou…

Cristi Filipescu: Nu numai că m-am născut din nou dar, în unele momente, am început să fiu mai reticent decât înainte. Adică mult mai atent și să nu mai am poate încredere așa, din prima… să zic da, ok!, bun, facem… Nu! Am început să pun multe semne de întrebare și să fiu mult mai atent la detaliile din jurul meu. Mult mai atent! Lucru pe care îl recomand tuturor. Și, da, am renăscut, am renăscut!

Gabriel Enache: Să înțeleg că acum umbli cu ochii larg deschiși…

Cristi Filipescu: Cu ei, cu ochii, mult mai deschiși! Și mult mai multă atenție față de atenția pe care o aveam până acum. Este normal să fie așa. Încerc să nu trăiesc din… trecut, încerc să-mi focalizez atenția, să o canalizez pe ceva productiv. Cântând, da!

Gabriel Enache: Asta făceai și înainte…

Cristi Filipescu: Asta făceam și înainte, dar acum o fac cu și mai multă poftă pentru că am mai multă motivație.

Gabriel Enache: Acum și… aici… Câtă poftă de viață și câtă putere de muncă te motivează pe mai departe?

Cristi Filipescu: Câtă? Foarte, foarte multă! Și tot ce văd și găsesc în jurul meu mă motivează și îmi dă un impuls sau mai multe.

Gabriel Enache: Nu te ții așa… leneș…

Cristi Filipescu: Nu, nu… în nici un caz! Am găsit ceva, mi s-a părut ceva interesant… ok!, gata, la treabă! Hai s-o facem!

Gabriel Enache: Alte dorințe?

Cristi Filipescu: Alte dorințe… Vom vedea pe viitor. Deocamdată sunt foarte mulțumit de ceea ce am realizat și de ceea ce am lângă mine.

Gabriel Enache: Ai planuri așa… de viitor, proiecte, pe care ai vrea să le împărtășești cu noi?

Cristi Filipescu: Păi planuri de viitor să tot am la cei 28 de ani ai mei! Vreau să nu mai am parte de întâmplări ca aceea prin care am trecut. Și, nu știu, să ajungem cu formația (Chrome Dioxid) cât mai departe, să scoatem noi discuri, să avem noi colaborări cu cât mai mulți oameni din acest domeniu, al muzicii…

Gabriel Enache: Te simți bine în Chrom Dioxid?

Cristi Filipescu: Foarte bine! Este, să știi, este exact ceea ce îmi doresc, este cu adevărat locul meu în această trupă. Este mai bine decât în unele (nu toate!) proiectele pe care le-am avut. Sperăm să reușim să mergem în studio și să reedităm albumul lansat de Chrom Dioxid în anul 1995, în memoria chitaristului Adi Popa vrem să scoatem noi piese, o să vedem… Pe scurt. Mă simt foarte bine în și cu Chrom Dioxid!

Gabriel Enache: Mulțumesc pentru că ai acceptat să stăm de vorbă și îți doresc să te bucuri în continuare de libertatea pe care ți-o faci, pe care ți-o construiești și mult spor și succes!

Cristi Filipescu: Mulțumesc frumos!