TABLETA DE MARȚI – Gabriel ENACHE – Anaklasis

Orașul. Turnurile lui…

 

în amintirea lui Mircea Horia Simionescu, un domn pe care l-am cunoscut prea puțin și pe care cred că l-am enervat uneori cam prea mult (dar m-a îmbrățișat zâmbind de fiecare dată…)…

   Există orașe nelocuite de turnuri, nesupravegheate de înălțimile lor uneori sfidătoare sau de acelea care vorbesc, care spun odată cu aceste exaltări și uneori amplificări ale ascensiunii despre eleganță și delicatețe, despre libertate și evadare, și despre oricare dintre înțelegerile care privesc aceste apropieri ale ființei de completările (uneori amețitoare) ale înălțimii.

Atunci mi-a venit, nu-mi explic de unde, ideea construirii turnurilor… – Mircea Horia Simionescu

 

   Oricare turn devine un reper intenționat, un loc spre care privirea fuge fără să vrea după care apele căutării se liniștesc și se instalează calmul continuării călătoriei, al înțelegerii momentelor  ei în care te așază pașii, pașii ca un salt de fiecare dată în alte stări sau teritorii, chiar dacă nu pare a fi așa. Fiecare căutare a reperului care îți poate (de)scrie înălțimea provoacă un gest neliniștit al rătăcirii, al pierderii oricărui reper și totodată necesarele mirări care le vor transforma în împliniri delicate ale înțelegerii, în tot atâtea amplificări ale evadării care se găsesc în fiecare plecare, în oricare călătorie și în toate căutările așezate în stările sau în desăvârșirea lor.

De la un timp, fantasticele noastre turnuri înălțându-se spre cer au început să se distingă unele de altele, urmând gusturile și rosturile fiecăruia din noi… – Mircea Horia Simionescu

   Orașul adăpostește în povestea creșterii lui toate aceste etape ale înălțării turnurilor spre care se poate privi, în care se poate urca și din care se poate contempla întreagă așezarea lui, desfășurarea care se propune scrierii hărții pe care poate avea loc cea mai lungă și neliniștită călătorie închipuită vreodată, dar și inițierile însoțitoare în tainele, trăirea și asumarea emoțiilor din acest corp transparent oferit călătorului și cititorului de oricare călătorie făcută pe teritoriul oricărei locuiri desenată pe hartă. Turnurile sunt creșterile necesare din planul oricărui oraș în(spre) spațiul generos care oferă mai departe libertate și perspectivă oricărei dorințe ancorate în apele mișcătoare ale zborului, ale plutirii și ale acestui fel de a privi în continuare așezările lumii și neașezările noastre deasupra întregii faceri și desfaceri a ei.

În special mi-e dor de turnul meu(…), poate cel mai drag dintre toate, acolo unde îmi mutasem în cele din urmă biblioteca, unde, printre nori și păsări, am așteptat de atâtea ori, însoțit de prietenii mei, răsăritul soarelui, fanfarele asurzitoare ale luminii zornăind în geamurile largi și înalte ale ferestrelor, ori apariția pe înserat a stelei Seriphona, însoțitoarea nopților de entuziastă insomnie… – Mircea Horia Simionescu

   Odată cu această apariție miraculoasă a turnurilor pe (deasupra) suprafețelor lor orașele au scăpat de invizibilitate, și de neliniștea în care le scufunda și le lăsa absența, neputința oricărui locuitor sau trecător de a se putea arunca în țesătura lor, în interioarele care le adăpostește căldura și înțelegerile fiecărei descoperiri, a fiecărei materializări a plimbării, a hălăduirii, a călătoriei și ale tuturor intensităților prinse în toate aceste mișcări și gesturi ale lor.

   Odată cu descoperirea acestor parcurgeri ale înălțimilor și ale privirilor oferite de încercările lor teama împreună cu oboselile ei nu și-a mai făcut niciodată loc în încercările vreunei călătorii. Turnurile vizibile de acum oferă toate necesarele libertăți urcării, privirii și oricărei lecturi și scrieri a lor.