Empatismul(I)
Viața. Fragmente
A trăi anumite întâmplări e nevoie de o de șansă existențială, de șansa aceea care îți scoate întâmplarea în față, care te așază în ea ca într-o ramă și, prins în acest fel, nu ai decât să îți trăiești narațiunea ivită și lăsată la îndemâna ta și, dacă ai har, să o transformi, să o muți într-o poveste de(spre) viață. Ca să poți și trăi, și vedea bine toate acestea, trebuie să fii însoțit și de o doză substanțială de transparență, de acea transparență care te ajută să rămâi lângă poveste ca privitor, după care să o poți reda și să o poți arăta cât mai aproape de adevărul pe care îl conține și pe care încearcă să îl redea.
Pe toate acestea le facem, le povestim, le scriem deseori, conștient sau nu. De aici ne putem asuma și adăuga anumite libertăți de a ne impune adevărul povestirilor, al poveștilor noastre, de a (re)crea acest apropiat univers, univers în care povestirile relatează și sunt cu adevărat încărcate de legăturile care le asigură și le păstrează vizibilitatea întreagă. Mai departe trebuie căutat tot acel aer misterios al necunoașterii adevărului despre aceste lumi, despre aceste (scrise) situații.
Ascultarea, culegerea și redarea acestor fapte de prin încăperile memoriei pot să pară un banal loc comun, o evidentă transformare a unor întâmplări marcante în povestiri, într-o literatură atinsă, pe alocuri, de aripa întunecată a melancoliei, sau de cea luminoasă a bucuriei, de stările de crepuscul, sau de cele de răsărit clar, de stări în care se văd limpede și pot fi repuse în atenție cu o firească redare în întregime, într-o imagine în care să poți vedea totul, și să poți (re)trăi totul. Stările de amintire sunt însoțite de culorile care le compun și sunt încărcate de parfumurile grele ale memoriei care nu se lasă acaparată de încărcarea prezentului, de acea greutate care, de foarte multe ori, anihilează și obturează stările/imaginile din trecut.
Amintiri, povești sau povestiri este literatura, este această colecție de mici și mari manifestări senzoriale, de trăiri prin simțuri ale unei realități pierdute, ascunse, și refăcută aici cu aportul pe care (re)trăirile intense s-au păstrat în încăperile memoriei, în fiecare por pe care ființa noastră l-a pus la dispoziția acestor amintiri, amintiri transformate firesc în reverii, în reprezentări picturale, în degustări curajoase de timp
Aceste călătorii pot păstra în memoria lor toți acești pași iar rezultatul firesc este povestea în care viața nu se uită, care nu lasă să fie uitate traseele pe care le-a parcurs.
Facebook
WhatsApp
TikTok
