Ascultare
Se lasă cuvintele ascultate și își amplifică continuu această putere de a traversa lumea ca semn scris și de a se transforma în sunet, în acel sunet care se poate face auzit, care își adaugă ecou și se poate propaga la nesfârșit devenind mesaj neobosit și nemuritor al celui care l-a scris și care l-a încărcat cu puterea de a se transforma în bucurie, tristețe, sau în durere care trebuie auzite și ascultate. Cu ajutorul cuvintelor se dau la o parte acele perdele care împiedică vederea și ajung foarte aproape sau chiar pe pielea realității, ajung la acel contact cu epiderma care simte, care preia, care poate să conducă mai departe dorința și durerea transmise de această atingere magică.
Se lasă ascultată rugăciunea, acest mod de a (ne) spune prin care urcăm, prin care știm că putem să impunem o dorință, un sentiment, o trăire, oricare manifestare a durerii sau a bucuriei. Rugăciunea este gândul care niciodată nu rămâne neauzit, mai ales dacă acel gând are în el cuvinte încărcate magic care se amestecă și se transformă în sunet care, la rîndul lui, devine dialogul care abia așteaptă să fie împărtășit prin spunerea, scrierea și trimiterea lui. Accesul la acest fel de dialog se poate face doar căutând și, după aceea, ascultând cu atenție sunetele care îl însoțesc.
Ascultare este efortul care este și el împărtășit de această culegere de sunete pe care le poate spune sufletul, acea parte a lui pe care unii dintre noi au îndrăznit și au reușit să o transforme în țipăt împărtășit. Se vede, se simte și se aude aici fiecare parte din fiecare cuvânt care construiește și care dă un corp fiecărei dorințe care s-a transformat și a devenit rugăciune, acea invocație spusă și scrisă pe ale cărei trepte te poți înălța și prin care poți spera la împlinirea ei.
Ascultare este cartea deschisă pentru lectură care ne lasă să vedem că nu este atât de simplu să îi faci corp și să îi dai formă unei nevoi pentru care accepți să cazi și să spui de ce ai căzut, și de ce trebuie să spui. Fiecare rugăciune desprinsă din corpurile de cuvinte ale autorilor lor și povestită dezvăluie întreaga dimensiune a suferinței sau a iubirii care le-a transformat în purtătoare de nume aflate pe lista celor care sunt în nevoi, a celor care au epuizat lupta cu ceilalți și cu ei înșiși pe pământ și caută aici, în puterea rugăciunii, drumul spre cei sau spre cel de dincolo care îi poate ajuta și petrece în traversare.
Ascultare este și rămâne dorința de a învăța și de a reuși, acea dorință care încarcă puterea de a urca, de a fi cât mai vizibil arătând un fel de rădăcină, de esență a rugăciunii. Aici, în cuvintele oricărei rugăciuni dintre cele știute, se pot simți semnele ascunse ale puterii pe care o stăpânește, aceea care poate asigura accesul la ceva ce doar tu și cuvintele tale ascunse puteți înțelege și cu ajutorul cărora poți fi mai departe auzit.
Ascultare este în sâmburele strălucitor al poeziei, sâmbure bun și vizibil în toate dialogurile care se fac cunoscute astfel și aproape că nu mai știi ce să citești și ce să asculți mai întâi. Fiecare atingere a poveștilor care cresc și care ne spun sunt o incursiune într-un poem ascuns firesc în membrele corpului din fiecare text. Corpul cuvintelor care se mută în poezie ne transformă și ne dă această formă de dialog secret, de cuvinte care prind formă doar în acea intimitate în care se naște orice poveste și oricare poem care se pot fragmenta și multiplica în ecoul care nu mai are cum să nu fie de acum auzit, ascultat, învățat.
Facebook
WhatsApp
TikTok
