TABLETA DE MARȚI – Gabriel ENACHE – Anaklasis

Gestul și forma

    Gestul ca formă de mișcare poate să se (de)scrie și să (se) arate necorporalizat, neașezat într-un un spațiu destul de vast, în acea cuprindere în care poate să încapă mai departe cu formele care se pot pune odată cu această împrejmuire visată, păstrată vie de gând și de plăsmuirile lui. Gestul formator poate trimite mai departe cuvinte iar ele pot să le propună urcarea mai departe în lumea vie, în aceea vizibilă a formei care se naște și crește astfel, a rezultatului tuturor acestor motivații necesare pentru ca toate să se mute în corp, în corpul structurii care apare astfel și urmează a se impune sau transforma firesc într-o prezență, în aceea care nu mai poate fi ocolită, care este de aici mai departe continuu vizibilă, care este creșterea (între)ținuă de noua arhitectură, de corpul gândit al noii prezențe, al noii încercări pentru privire și pentru toate încăperile disponibile să păstreze, să cuprindă și să împrejmuiască această alcătuire.

   Gestul și efectele lui ne face părtași la toate aceste situații și stări, la toate aceste secvențe ale desfășurării lui în spațiile îngăduite, spații care în continuare pot fi teoretizate cu tacticile împrejmuirii, ale învăluirii care poate să cuprindă și să țină în teritoriile ei fiecare porțiune și oricare întreg al acestor ansamble povestite de gest, al acestor spații ale mișcării identificate, înțelese și puse în continuare în aceste cuvinte care le deconstruiește pentru a le face vizibile componența, pentru a ușura accesul în alcătuirile lor exterioare și în cele interioare, în profunzimi, dar și în adâncimile care le ocupă și le locuiesc odată cu scoaterea lor în evidență. Suntem astfel martorii unui (dis)curs îndrăgostit despre fiecare întremare a spațiului și a corpului care îl locuiește prin gest, despre fiecare îngăduire a lui cu spațiul ales să îl găzduiască și despre fiecare linie desenată ce a reușit să se mute de acum în lume, în aceste cuprinderi și susțineri ale ei.

   Gestul și fiecare formă a lui tradusă în mișcare este semnul care conține în echipamentul lui senzorial toate datele care încurajează și amplifică apropierile necesare de toate aceste spații cu ajutorul cuvintelor, cu empatia indusă de lectura acestor mișcări și cu fiecare atingere încurajată pentru a simți și pentru a accepta căldura cu care sunt expuse și explicate momentele și felul în care trebuie făcute pentru ca tot acest proces să se consume și să aibă loc firesc. Exact ca acel gest intrat în stările obișnuinței, în alcătuirile tuturor acestor exigențe necăutate, dar mereu necesare. Suntem seduși de mișcare și (con)duși în aceste spații ale ei, suntem învățați să îi privim volutele, să le interpretăm și mai departe să le locuim, sunem puși în fața unei obișnuințe și suntem făcuți martorii tuturor actelor ei până în stadiul de vivit, de loc devenit adăpost pentru fiecare fire ce își găsește necesarul de protecție în luminile și în umbrele lui. Astfel corpul știe și poate să facă vizibile fiecare dintre aceste mișcări ale noastre în preajma și în interiorul construcției ce se transformă încet, încet în desen continuu, permanent și de neocolit. Oricare gest făcut conține protecția corespunzătoare prelungirii lui în aceste materializări care reușesc unificările dintre profan și sacru, dintre fiecare alcătuire de spații ce se pot pune în aceste înțelesuri, în aceste lecții mutate atât de firesc în practici, în stări de fapt ale ființei și ale locuirilor ei.

   Fiecare gest controlat sau nu, ne îmbie să îl contemplăm și să ne alăturăm, să ne lăsăm adosați formei care de acum și de aici ne (re)cunoaște, ne înțelege și ne încurajează toată această alăturare și în fiecare dintre stările însoțitoare ale ei împreună cu consecințele benefice incluse integral în teoria și în practicile ce le conțin care ne sunt de acum induse și lăsate să freamăte, să ne locuiască simțurile. Gestul și forma lui au transformat astfel o mișcare într-un act de creație, într-unul care își caută și își continuă neobosit fiecare dintre pașii ușori ai desăvârșirii, ai împlinirii fiecărui rost aflat și așezat în această împrejmuire și dans perene, continue, neobosite.