Poveștile și povestirea aparențelor
„Am văzut cu coada ochiului cum pana de gâscă iese din călimară și continuă să scrie…”- Radu Țuculescu
Firescul aventurilor care întrețin aparențe în povestea unei cărți este o probă pentru fiecare autor, este acel prag al menținerii unor imagini în prim plan, dar și a poveștilor care le conțin și le fac să se apropie pentru a fi bine văzute și înțelese. Logica misterelor este de multe ori asigurată iar de alte multe ori oferită ca un înțeles bine stabilit. Toate, până la scenele care propun ridicarea cortinei care le-a separat până atunci, până când devine vizibil și planul doi, cel care nu este obligatoriu, acela care rezolvă înțelesuri, dar adaugă noi pași importanți care trebuie făcuți în această pătrundere, în această mutare a exteriorului în interior, această capacitate și posibilitățile ei de a muta o realitate în alta, în cea care rezonează cu ea, poate fi așezată într-o galerie a bunelor realizări romanești.
Radu Țuculescu a făcut vizibile toate acestea în cărțile lui,cărți în al căror corp mută abil și transferă povești în povești, iluzii în iluzii și realități în alte realități iar mai departe toate se adună în anumite momente și locuri pentru ca după aceea să continue încărcate și completate una cu alte și cu toate faptele și noile aspecte care trebuie controlate, continuate și duse cât mai departe.
Povestea, poveștile construite de Radu Țuculescu umblă, ne apropie și ne fac cunoscute toate acele zone care trebuie parcurse și învățate pentru a se putea așeza în lumina care să le poată face cât mai vizibile. Toți și toate care fac parte într-un fel sau altul din aceste scenarii complexe traversează și cresc de la întunericul subsolului până la explozia de lumini, de costume, de culoare și ale vieții în general din partea vizibilă și luminoasă a lumii. Toate caracterele umane împreună cu sentimentele lor se manifestă în aceste povești. Totul pornește de jos, de dedesubt, de sub pământ și mai departe urcă la suprafață și ne fac cunoscută lumea împreună cu pașii care fac posibilă parcurgerea ei.
Fiecare carte este făcută, este construită de Radu Țuculescu din foarte multe întâmplări care se amplifică de-a lungul desfășurării lor, întâmplări care la un moment dat încep să se rostogolească încet, silențios ca un bulgăre de zăpadă care se mărește continuu din momentul plecării la vale. Tot încet ia naștere o formă care devine din ce în ce mai vizibilă care în mersul ei dislocă și acoperă neauzit oricare suprafață pe care o întâlnește și pe care o aduce în registrul acesta al rostogolirii, în acest mod ingenios de a-i face vizibile cât mai multe fețe și cât mai multe imagini în care sunt prinse, adunate și arătate toate combinațiile în care personajele își pot arăta disponibilitățile de a fi introduse și folosite în (con)textul disponibilizat de poveste.
Radu Țuculescu nu își separă personajele de lumi și nici nu le scoate din ele, îl lasă pe fiecare să își consume și să își arate doza de spectacol, de histrionism și de mister după care ni-l face cunoscut în toate ipostazele cu care i-a încărcat caracterul. Toate au tendința să își arate partea cuceritoare, partea care apleacă fiecare ființă spre zona în care îi cresc posibilitățile de salvare și de așezare în poveste cu toată această încărcătură benefică. Laturile melancolice se feresc și se pot face vizibile ca niște umbre lungi care se așază pe fiecare suprafață întâlnită, care se expun în fiecare ungher prost luminat care conține o firidă ce îi dă posibilitatea să se ascundă.
Rămâne la vedere și continuă să se vadă imaginea panoramică în care Radu Țuculescu a lăsat să se miște o instalație sofisticată formată din multe oglinzi care arată tot ce cuprinde, dar și tot ce pot prinde în luciul lor sobru, luminos sau întunecat. Jocul lor împrumută imagini de la una la alta, imagini care se tot multiplică, care în continuare se amestecă și conservă în întregime fragmentele de povești pe care le prind lăsându-le mai departe să se răsfrângă poveștile întregite, trimițându-le într-un șir repetat de imagini spre privirile de acum fascinate de ele. Se simt permanent în cărțile lui Radu Țuculescu acele arome intense, seducătoare ale esențelor rămase definitiv în împrejmuirile tuturor personajelor. Toate acestea se revarsă și se văd imediat ce copertele cărții au fost deschise și a avut loc apropierea de textul care ne acaparează și ne introduc în complexa, în cuceritoarea poveste.