TABLETA DE MARȚI – Gabriel ENACHE – Anaklasis

Un caligraf al imaginii. Liviu Ciulei- 100 de ani

   Imaginea redată de scrierea cinematografică și mișcările ei așezate pe scenă se pot citi ca semne grafice, ca semne caligrafice, subtile și delicate dacă au fost făcute astfel și lăsate să se exprime în fiecare secvență creativă a interpretării pe care regizorul creator a lăsat-o să se impună așa, să se lasă văzută în aceste feluri și în care mai departe chiar în asemenea termeni își explică mișcările în lumile recunoscute și amplificate de film și de teatru. Caligrafia imaginii nu propune un discurs de suprafață, ci dimpotrivă, ne învață unul în care profunzimile se lasă văzute tocmai prin trimiterea la semnul grafic care le încurajează trimiterea spre adâncimile conținute.

   Liviu Ciulei a adus gestul caligrafic pe scenă și ca decorator/scenograf și ca regizor de film în mișcările prinse de camera de filmat, dar și în jocul și în interpretarea fiecărui rol al lui și al celorlalți actori care îi acompaniau această desfășurare a poveștii în cadrele acestor mișcări păstrate mai departe în memoria lor de o propusă poezie a interpretării, a derulării imaginilor însoțitoare și a desfășurării acestor vieți pe scena concepută astfel, cu acest element caligrafic crescut permanent de scenă, de gesturi și de mișcările încorporate firesc în fiecare dintre reprezentările ei.

   Liviu Ciulei a adus pe scenă un decor arhitectural în locul celui pictat, butaforic, static făcând ca lumea și adâncimile ei să facă împreună parte din scenă, iar scena să se poată revărsa și așeza în lume, în alcătuirile ei firesc. L-a provocat fiecare text și l-a încurajat să îl recompună scenografic, regizoral și prin jocul actoricesc în care s-a lăsat (sur)prins deseori, stare oarecum ludică în care și-a pus definitiv amprenta, gestul mereu de urmărit, de văzut, de privit și de ascultat din oricare stare de privitor, de spectator îngăduită de spectacol, de film, de proiectarea lor în imaginea mereu în mișcare și greu controlabilă a filmului și în aceea „statică” împachetată de gestul decoratorului, a scenografului în aparenta nemișcare, în falsa încremenire propusă de scenă privirii.

   Totul s-a putut desfășura de-a lungul a cincizeci de ani de nopți, ani după care ne putem pune corect în imaginile și în vremurile propuse de realitate, ani după care ne putem mai departe forma modurile de privire, de ascultare și de înțelegere a spectacolului niciodată sfârșit sau încheiat în această lume ca scenă, lume în care putem observa și simți oricare dintre fotogramele care ne propun să înțelegem că realitatea este alta pe scenă, dar și că scena se poate pune firesc în fiecare dintre stările realității, că poate să rămână acolo definitiv scrisă de un caligraf desăvârșit al imaginii și al fiecărei tipăriri a ei în cartea cuprinzătoare a lumii, a lumii de aici sau a lumii de acolo, de pe teritoriul atât de meticulos cartografiat și expus privitorilor noastre de Liviu Ciulei.

   Caligrafia și reprezentările ei delicate a fost așezată firesc de Liviu Ciulei în corpul mișcător sau static al scenei, al imaginii, al transmiterii și a receptării ei transformând fiecare dintre spectacolele crescute de el și fiecare film regizat într-un curs care ne propune o continuă interpretare, o primenire permanentă a felului în care se poate citi și juca un text, în care se poate parcurge și ieși din acest teritoriu propus de el explorării, apropierii, cunoașterii. Liviu Ciulei ne-a propus nu arhitectură înghesuită și minimalizată pe o scenuță, nu clădiri reproduse cu efort inutil din carton, ci imagini scenice, poetico-dramatice, concretizate în decoruri, adică acel semn distinct caligrafic expus permanent, amplificat, acceptat și folosit de imagine pentru ca împreună să poată parcurge în întregime complexa poveste care se desfășoară, care are loc și care de-a lungul desfășurării ei își absoarbe și își adaugă privitorul, spectatorul, lectorul prins și rămas în starea de permanentă mirare și asumare ale acestor înfășurări ale lui pe scena lumii, în decorurile care îl așază și îl încorporează definitiv în caligrafia (de)scrisă de ea și de creatorul lor.