Călătoria
Nopțile și zilele unui an care s-a sfârșit propun amintiri despre fiecare stare cuprinsă în ele și în această lungă călătorie care le cuprinde, printre straturile ei amestecate de gânduri, de imagini prinse și ele în corpul lor excitat de mirare. Călătorie prinsă în intensități cunoscute sau nu, așezate și ele în continuarea firii care le adăpostește, care le poartă prin anul care a fost în lume și mai departe prin cel care a venit și este cel nou ajuns, sosit în aceeași oarecum lume.
Anu` Nou nu face nimic! Învață de la ăla vechi ce trebuie să facă și face la fel… mamaia Elena
Noapte și zi decupate (ne)firesc și păstrate ca amintiri despre noi și împrejmuirile care ne-au completat și care ne-au adus la îndemână tot ce a încăput firesc aici parcurgând ce s-a putut închide și păstra de-a lungul acestei călătorii și încercând înțelegerea lor, ca și păstrarea, ca și amplificarea fiecărui pas bun pe cărările cartografiate de toate aceste pășiri și alcătuiri.
Pașii parcurgerii îngăduie așezarea ordonată sau dezordonată de stări, de trăiri, de imagini în imediata noastră apropiere, a călătorului din noi îngăduit de această traversare și de spunerea ei. Nu este greu să parcurgem, dar este puțin îngăduit ca să spunem despre toate, fiindcă multe preferă așezări în ascunderi închise discret în uitare, în tulburate imagini de cortine așezate de timp.
Un an pare scurt când își termină zilele, dar lung este textul care să le poată ține pe toate memorate și vii. Călătoria prin zilele lui nu va fi încheiată vreodată și nici spusă cu totul sau până la capăt. Vor rămâne mereu și mereu cuvinte de adăugat fiecărei trăiri care trebuie spusă, care trebuie să rămână înfășurată și cunoscută astfel de cuvinte.
Un an nu-i trecut ci doar așezat într-un cuib în care fecundarea zilelor lui adunate se desăvârșește mereu și așa îi recunoaștem perenitatea indusă continuu în faceri și desfaceri neobosite ale lumii care le rostogolește și le răspândește mereu pe acest teritoriu disponibil și așezat între noapte și zi. Lumini vor vorbi prin sclipiri despre revelații, despre căutări reușite, despre tot ce în ele se poate înțelege, găsi. Întunecimi care salvează căderi, care ascund toate aceste nefirești rătăciri și însingurările lor petrecute în firea inițiată discret în tăceri amestecate cu umbre, cu mișcări controlate de gesturi neduse vreodată până la capăt.
Anu` Nou este o roată mică și ea se face una mare atunci când se termină. Atunci vine un sfânt – nu mai știu care… – și o pune la căruța care îl cară pe Dumnezeu… Că și el crește cu fiecare An Nou și îi trebuie roți din ce în ce mai mari la Caru` Mare cu care umblă pe Cer. Așa să știi…
mamaia Ioana
Călătoria prin anul ce a trecut înfășoară în pașii ei zile, în momente și nopți ce rămân mai departe să spună despre petrecerea lor. Se adună toate încet în cuibul pregătit de cuvintele vieții care le poartă, care le duce spre noi și neobosite întrupări necesare. Zile sunt înapoi, zile sunt înainte însoțite de nopți și de umbrele lor mișcătoare, umbre care adună în mișcarea lor tot ce lăsăm căzut și uitat nefiresc pe primitorul teritoriu desfășurat în lung și în lat pe întinsul, pe primitorul pământ.
Călătoria păstrează întotdeauna gânduri despre trecut și despre fiecare contorsiune care se poate muta într-o întoarcere destinsă și desăvârșită a privirii spre mereu noua și proaspăta facere care are loc cu fiecare pas îndrăznit în fiecare zi a fiecărui nou an și făcut hotărât spre ceea ce vine, spre ce urmează și poate fi văzut iar mai departe să se poată păstra, să se spună. Curajul încearcă și duce cât poate de departe fiecare asemenea pas și lasă privirii înțelegerea stărilor și a călătoriei puse în mișcările lui.
Facebook
WhatsApp
TikTok
