Privirea – stările ei definitive…
Prietenul meu, artistul Ion Roiban, pregătește o expoziție nouă, una nu neapărat retrospectivă cât introspectivă, iar acest text se vrea a fi un fel de avanpremieră, un gest de încurajare a lui și a stărilor lui de a(-și) (ex)pune pe simeze ce a „adunat” în lucrările sale în toți acești ani expectativi.
Ion Roiban este un mare privitor, este unul dintre artiștii care știu foarte bine să privească și, mai departe, să vadă. Privirile lui Ion Roiban completează stări apropiate mirării, ale exultărilor aduse din afară spre înăuntru și, după aceea, așezate în lucrări care se compun la rândul lor în toate aceste forme despre momentele privirii. Numele peisajelor, ale obiectelor și personajelor care se lasă închise în lucrările artistului își schimbă de multe ori, sub privirea lui, forma sau felul de a fi. Se transformă și iau, sau împrumută forma pe care artistul le-a găsit-o, îmbracă haina pe care el le-a croit-o, dându-le astfel posibilitatea unui transfer de personalitate care le îmbogățește și care le încarcă memoria pentru mai departe, pentru momentele în care transformarea impusă/expusă le va impune revelarea, arătarea.
Anumite lumini își arată firav strălucirea în lucrările pe care Ion Roiban le compune, acele lumini, așa firave cum lasă să apară privirii, rămân într-o formă definitivă tăcută și pot fi uneori auzite sub pojghița culorii care le ascunde cu o diafană grijă. Rădăcini adânci, dar puțin vizibile, lasă la vedere explozii ale vigurozității, ale sănătății și ale posibilităților de multiplicare în aerul văzut și posibil de descris, de povestit pictural. De aici Ion Roiban își duce de fiecare dată mai departe felul lui de discurs artistic, modurile prin care își întărește fragilitatea și felul cum își alocă momente pentru înțelegerea creșterii, a întregirii personale.
Modul de a se integra artistic al lui Ion Roiban este unul dintre felurile lui de a fi în lume și stările privite de el ale ei, este modul prin care încearcă să desfacă ițele care i-ar putea obtura privirea și înțelegerea a ceea ce este adânc, a ceea ce este invizibil dintr-un alt plan, din acela al laissez-faire-lui, al nepăsării celui care nu vrea să vadă pe lângă ce și cum trece prin această viață și prin mișcările mai puțin văzute ale ei.
Pictura, desenul sunt stările care completează, care umplu stările care s-au așezat în și împrejurul lui Ion Roiban, sunt modurile de a fi ale lui care l-au cucerit, îl păstrează și l-au impus ca unul dintre căutătorii fericiți.
Facebook
WhatsApp
TikTok
