TABLETA DE MARȚI – Daniel TACHE – Ce facem cu libertatea?

Am văzut Rebel in the Rye. Nu, aceasta nu este o cronică de film. Deși… Bazat pe J. D. Salinger: A Life, biografie semnată de Kenneth Slawenski, filmul reușește performanța de a fi mediocru din toate punctele de vedere. Însăilarea celor câteva episoade din tinerețea lui Salinger (întâlnirea cu Whit Burnett, cel care îi va publica prima povestire în Story, povestea de dragoste cu Oona O’Neill, războiul, spitalizarea, convertirea la budism, căsătoria cu  Claire Douglas) spune  nu atât povestea vieții lui Salinger, cât, mai degrabă, povestea scrierii și publicării romanului The Catcher in the Rye.

Punând semnul egalității între autor și personajul său, titlul, comercial, cu evidentă trimitere la generația postbelică a rebelilor fără cauză, a celor pentru care Holden Caulfield va deveni un icon, are prea puțină legătură cu filmul: vag inadaptat, Salinger este neîncrezător în forțele proprii, onest, perseverent,  chiar nonconformist, dar nu rebel. Vina îi aparține atât lui Nicholas Hoult, cel care îl interpretează neconvingător pe Salinger, cât și actorului Danny Strong, care, după apariții sporadice prin seriale precum Salvați de clopoțel sau Buffy, spaima vampirilor, își face aici debutul ca regizor de lungmetraj.

Ceea ce face ca vizionarea filmului să nu rămână o totală pierdere de vreme este jocul actoricesc al de acum repudiatului Kevin Spacey, în rolul lui Whit Burnett. Evoluția inversă a celor două personaje, student și profesor, scriitor aflat la debut și editor în apogeul carierei, autor de capodoperă și fondator de revistă ce se mai bucură doar de faima celor pe care i-a ajutat să publice, îi permite lui Kevin Spacey să compună un personaj autentic, căruia nu-i lipsesc, dar nici nu-i prisosesc tușele de cinism ori histrionism și care ne introduce preț de o privire în mediul universitar și cultural american de la jumătatea secolului trecut.

Spuneam că aceasta nu este o cronică de film. Și nu este. Motivul pentru care m-am oprit asupra filmului este faptul că, tocmai nespunând nimic, Rebel in the Rye reușește să spună ceva. Mă îndoiesc că asta a fost intenția regizorului, însă tocmai refuzul de a pătrunde dincolo de ceea ce se știa deja despre Salinger, tocmai narațiunea neutră, până la a deveni ternă ori seacă de-a dreptul, tocmai jocul lipsit de strălucire al lui Nicholas Hoult reușesc să întrețină aura de mister de care scriitorul american s-a bucurat încă din timpul vieții și care a contribuit hotărâtor la succesul fulminant al romanului The Catcher in the Rye.


Nu cu totul altfel procedase Salinger însuși în scrierea romanului. Apelând la artificiul unei narațiuni marcat orale, narațiune atribuită unui adolescent de 17 ani, de la care, adică, nu poți avea mari pretenții de profunzime, Salinger ne propunea o lume de suprafețe. Profesorul Spencer își întâmpina elevul într-o relicvă de halat de baie, zdrențăros și de tot plânsu’, Ackley era foarte înalt, cocoșat, plin de coșuri și nu se spăla pe dinți, Stradlater se plimba mereu la bustul gol pentru că era al naibii de bine făcut, Holden plimba, prin toate școlile din care inevitabil urma să fie exmatriculat, mânușa de baseball a lui Allie, subiect foarte descriptiv, zice el, despre care va face și o compunere etc. Chiar dacă descrierile lui Salinger au prea puțin în comun cu cele cu care ne vor obișnui Alain Robbe-Grillet și Michel Butor, lumea lui Holden Caulfield pare mai degrabă o însăilare de informații culese aleatoriu de organele de simț. De fapt, pare o lume ce se teme să privească prea adânc în sine.

Mai degrabă agnostic decât ateu, ignorând taina, neinteresat să chestioneze teologic lumea, personajul lui Salinger este scutit de angoase. El are doar curiozități. Una, mai ales: ar vrea să știe unde se duc rațele iarna, când iazul din Central Park îngheață. Asaltat din toate părțile de forme cărora nu are curajul să le atribuie vreun fond, dar exigent peste măsură cu ceilalți, Holden le va considera, de-a valma, dovezi ale falsității și ipocriziei. Figuri luminoase sunt puține în roman: Phoebe, Allie, fratele mort, și, desigur, James Castle, cel care, pentru a nu fi nevoit să-și retragă afirmațiile, se aruncase pe geam. .

Paradoxal însă, obliterarea adâncului nu face altceva decât să-l amplifice. Celebra imagine a adolescentului care, cocoțat pe buza unei stânci, veghează ca nu cumva miile de copilași să se prăbușească în prăpastie, nu este altceva decât proiecția propriei temeri, ce va răbufni câteva pagini mai încolo: Apoi, din senin, a început să mi se întâmple un lucru înfricoșător. De fiecare dată când ajungeam la capătul unui cvartal de clădiri și puneam piciorul jos de pe bordură, aveam sentimentul că n-o să mai ajung în veci pe partea cealaltă a străzii. Mi se părea că mă duc în jos, în jos, în jos și n-o să mă mai vadă nimeni niciodată (De veghe în lanul de secară, Polirom, 2011, pag. 258).

O lume ce își refuză adâncul este, desigur, una ce își refuză înaltul. O lume ce își refuză, de fapt, transcendența. Decuplat de trecut și de viitor, respingând credințele și ideologiile, dogmele și doctrinele, omul trăitor într-o asemenea lume este, cu siguranță, liber. Atât de liber cât îi este dat omului să fie. Deloc întâmplător, acțiunea romanului este plasată în preajma Crăciunului. Salinger spune aici povestea nașterii unei lumi: a lumii noastre. Rămâne totuși o întrebare: ce facem cu libertatea? Vom rătăci precum Caulfield, veșnic bântuiți, chiar fără să o știm, de stafia posibilității de a ne fi înșelat, sau ne vom retrage, precum Salinger, într-o pădure? Nu cumva, ignorând misterul, îl vom întreține și chiar amplifica?

Asemenea oricărei enigme ce se respectă, enigmaticul roman al lui Salinger nu ascunde, programatic, nimic. Rămâne să descoperim ce a ascuns Salinger în cei 45 de ani de sihăstrie. Însă pentru asta va trebui să mai așteptăm. Până în 2060.

 

 



Gurmand + Raiman

 

Daca ti-a placut acest articol il poti distribui pe:

 

 

Parerea ta este importanta, lasă un comentariu.


#Citeste si:

Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Hotel Pestera Angajeaza - Locuri de munca Webhosting Armand Media Flax Gopo Star Sistems Security - Paza si protectie
Andrei House Livas locuri de munca