TABLETA DE LUNI – Povești din România beteagă (1)

Cu silă, cu lehamite, cu resemnare am încercat, de mai multe săptămâni, să ocolesc realitatea acestei ierni. O vreme, iată, am reușit, v-am povestit despre bătrânețe, despre metafizica alcoolului etc. Mi-a „reproșat” un amic, poet talentat și aplecat către amintiri triste, că, printre rânduri, i-am atins, totuși, pe cei de la putere… Dacă erau ceilalți? m-a întrebat el. Tocmai, prietene, acum nu mai sunt ceilalți și credeam că e șansa noastră… Doar că, nu e, cum vezi și tu…

I-am primit cu încredere, atunci când au apărut în beteaga noastră viață politică, într-un partid (apoi două la un loc) altfel, cu tineri mulți, cultivați, cu un altfel de discurs, cu puterea convingerii sincere. Așa mi se părea! Am recunoscut în ei „profilul” elevilor mei de „Carabellă” târgovișteană, pe care i-am construit, cumva, și eu, în 41 de ani de meserie. Au ajuns la putere, unul dintre foștii mei elevi e deputat de Dâmbovița, o doamnă încă tânără e tot deputat, cred că de București. Doar că… 

În limba noastră cuvântul năsui înseamnă a se obrăznici, a face pe grozavul, a se compara cu cineva mai mare, a ridica nasul. Bine, se mai traduce și prin din nas… Rimează cu făsui, tecșui, șușui etc. Despre „cazul” ministrului Năsui, prin urmare… S-a spus că atunci când scursurile vechi din politică promovează în funcții publice toți securiștii, toate cadrele slugarnice de partid, toate neamurile incompetente, te revolți, bineînțeles. N-ai cum să pricepi, măcar așa, cât de cât, ce e cu țara asta acum, dacă nu înțelegi ce a fost cu ea și înainte de acești ultimi 30 de ani și ceva. N-ai cum să pricepi dimensiunea răului. 

Și, ce să vezi? Aceleași practici la „oamenii ăștia noi” din politică… Deznădejde, spunea altcineva, e un cuvânt prea mic. Un minim bun simț dacă ai, puțin respect pentru cei care     te-au votat, probabil cu o ultimă speranță că se mai poate schimba ceva în România…  Și ce zice domn ministru din partidul (partidele) de vreme nouă, atunci când e întrebat de ce aduce în minister un om, o tanti, o creștină asupra căreia există suspiciunea, ba chiar o decizie, în primă instanță, că a colaborat cu fosta Securitate? Domn ministru Năsui zice: „Și?” Adică, el nu vede nicio problemă să o aducă în minister pe doamna respectivă, care are o decizie de colaborare cu Securitatea, dată de prima instanță. Domnul ministru useristoplus al Economiei spune că, dacă va fi o decizie definitivă, „atunci o să regândim întreaga strategie”. E spus adânc, e cu strategie, cu contorsionism lingvistic, cu oameni tari, moderni, morali etc. Mai zice domn ministru și că „profesionista” respectivă i-a fost „recomandată”,  iar el are nevoie de „oameni care au experiență în administrație”. Da, are sfătuitori aleși domnul ministru cel de vremuri noi, dar pandemice, cu politicieni raționali, verticali, demni. Mi se șterg literele din fața ochelarilor… Să repetăm, doamna cea pricepută, de experiența căreia are mare nevoie mai tânărul ministru, a primit deja un prim verdict al instanței că a făcut poliție politică. „Și?”, întreabă iritat demnitarul cu șofer la scară, consilieri, secretari de stat etc. Și mai nimic, tinere demnitar… Ajungem ușor la „altă întrebare”, de fapt nenea Ciordache e pe aproape, tot șef mare, în rest, viața merge mai departe, nu pare să fie nimic nou.

P. S. După micul scandal public, domnul Năsui ne-a anunțat că „renunță la mutare” și că își „cere scuze pentru toată situația creată”. Bre, domn ministru, și?

Povestea, zilele trecute, un lider sindical de la Mija că a fost la o întâlnire cu domn Năsui, ceva despre industria de armament. Nu mă mai duc niciodată, a zis el, ministrul nu înțelegea nimic, nu știa legea, nu a dat niciun fel de răspuns… Păi, cum? Seamănă cu șeful lui suprem din Palatul Victoriei, l-am auzit răspunzând la întrebarea despre cele 8 procente de creștere a pensiilor, aflate în programul electoral al liberalilor. Știți ce a zis? Că acela era program electoral și nu de guvernare! Vai de noi… În plus, cu educația începută la o școală profesională, domnul din fruntea guvernului înghite cuvintele ca pe o felie de pâine, cu untură și ceapă tocată, din zece cuvinte abia dacă se înțeleg patru, cinci…