TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Viața e un teatru trist?

Mă pregăteam să vă mai spun o poveste, așa cum am promis data trecută. Numai că, astăzi, sub apăsarea pandemiilor, viața e o poveste care trece mult de limitele imaginației noastre. În urmă cu câteva săptămâni am încercat să „proiectez” un univers distopic, în care va trăi teatrul, vor juca actorii, se vor monta noile spectacole.

Se pare că imaginația mea e într-o „suferință majoră”, un domn ministru liberal (al Culturii, om din categoria Anisie), pătruns de autoritatea stării de alertă, s-a sfătuit zilele trecute cu spiritul lui Eugen Ionescu.  Păi, ia citiți mai jos…

„Ordinul nr. 2879/967/2020 privind măsurile pentru evitarea contaminării cu noul coronavirus SARS –CoV2 și pentru asigurarea desfășurării în condiții de siguranță socială în domeniul culturii” , adică un Ordin emis de ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu. În Teatre „se vor evita scenele cu contact apropiat îndelungat (mai mult de 15 minute, la o distanță mai mică de 1,5 m); scena va fi marcată cu pătrate vizibile de 4 mp pentru a sprijini distanțarea dintre artiști; scena va avea o dimensiune suficient de mare pentru ca actul artistic să se desfășoare în condiții de siguranță și distanțarea socială să poată fi respectată; toate măsurile de siguranță și sănătate vor fi respectate și în timpul repetițiilor și probelor etc.; se va evita prezența îndelungată a artiștilor din grupele de risc (de exemplu vârsta peste 65 ani și/sau boli cronice asociate)”.

Este, aș spune eu,  o aberație de proporții, cu atât mai mult cu cât ministrul pretinde a fi actor de meserie. Chiar mă întreb, demnitarul din Moldova o fi fost la o licoare scoțiană, de curând, în poza celebră a oamenilor care muncesc pentru noi? 

Un distins critic de teatru scria că „Dl. Gheorghiu pare să nu aibă habar că teatrul înseamnă iluzie, spațiu, relație. Că de toate acestea se ține seama atunci când se pregătește un nou spectacol. Că spectacolul presupune un anume echilibru. Care se impune păstrat cu sfințenie de la o reprezentație la alta. Că orice modificare înseamnă un atentat grav la integritatea unei opere de artă, oricum efemere” Cuvintele sunt prea grele pentru slujbașul liberal, mult prea zelos să „dea bine” în fața șefilor lui, posibil ușor abțiguiți… Asta, dacă n-o fi trecut efectul!

Prietenii mei, de la Teatrul Tony Bulandra, au ieșit la întâlnirea cu spectatorii, ne-a fost dor de ei, spațiul generos al Turnului Chindiei i-a găzduit, așa cum cer regulile, în aer liber. Totuși, cred că directorul teatrului nostru a avut vise agitate, la gândul că de sus, din Turn, un Țepeș veghea la pătratele de 4 mp, precum a ordonat șeful suprem și liberal al Culturii din România.

Desigur, sunt necesare și în continuare măsuri de prevenire a unor efecte covidice, dar limitele absurdului par să fie o dimensiune existențială pentru dregătorii îngrijorați de soarta poporului lor. 

Mai scria criticul de teatru Mircea Morariu că „a marca scena cu pătrate e ca și cum ai decide că de mâine încolo Venus din Milo trebuie să aibă brațe. Și că, în numele decenței, îi mai punem femeii în cauză și o bluziță. (…)  Bun. Am înghițit povestea cu jucatul în aer liber. Nu am vrut eu, un biet critic de teatru, să le stric artiștilor bucuria gândului că foarte curând se vor reîntâlni cu spectatorii și să spun că nu mai prea avem la dispoziție scene, spații de joc în aer liber. Că cele existente sunt fie părăginite, lipsite de dotări tehnice elementare, că reamenajarea lor ar presupune investiții majore, fie în proprietate privată. Iar închirierea lor costă. Că plata chiriei va exclude orice criteriu economic. Și că directorii sau, mă rog, managerii, trebuie să vegheze și la asta.” 

Prin urmare, îl „avertizez” pe amicul meu, actorul Puiu Jipa, că pe 20 iunie voi fi printre cei 60 de spectatori distanțați regulamentar, la Take, Ianke și Cadâr… Dacă îl văd că se apropie prea tare de turc sau de român, o să strig din scaunul meu, până când aude chiar domn Gheorghiu de la București cum se încalcă ordinul numărul cutare… Grijă mare, Ianke bre! Și mai vezi și cum faci cu Ana matale, să nu te prind că o iei în brațe, dă-o naibii de revedere! Nu uita, stai în pătratul liberal… Ir hot es? Adică, ai priceput?

PS  Cealaltă poveste, una despre un ciob de fericire, lunea viitoare…