Simt o mare durere în mine, este ceva greu și rotund, spunea într-o zi o scoică vecinei sale Fie lăudat cerul și marea, eu nu simt nicio durere în mine, mă simt bine și sunt sănătoasă, atât pe dinafară cât și pe dinăuntru, i-a răspuns cealaltă.
Le-a auzit cineva… Și-i spuse celei care se simțea bine și era sănătoasă și pe dinăuntru și pe dinafară: „Tu te simți bine și ești sănătoasă, dar durerea pe care o poartă vecina ta în ea este o perlă de o frumusețe extraordinară”.
Un fragment, dintr-o carte… Este darul cel mai mare, acela al scoicii, când i se strecoară în interior un firicel de nisip, un grăunte infim care o rănește, o face să plângă, să strige… Zi după zi, transformă durerea ei într-o perlă. Este lucrarea plină de trudă a naturii. Când ai o durere în sufletul tău, un fir de nisip adus de vânturile vieții care îți provoacă în interior o suferință, urmărește perla care va ieși din tine și sufletul tău care te va însoți, urmărește-ți visele… Prin încercări, suferințe și tristețe, și prin ele, devenim mereu ceea ce suntem…