TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – UNUI CITITOR

Domnul Lucian  ENACHE îmi trimite un comentariu la ultima mea Tabletă de luni. Nu-l cunosc, dar mă bucur pentru că putem să comunicăm, într-o lume înstrăinată și mult prea încrâncenată.  Domnul Enache scrie că: N-am fost de față și nu știu cum a decurs discuția aia dintre doamna Nuland și primul ministru al României. Așa că nu pot să comentez comentariile altora care poate nu au fost nici ei de față, în schimb domnule Cristache vă propun alt subiect de comentat. Dacă v-ați băgat cu tableta în politică, haideți să comentăm cum se implică tinerii din Târgoviște cu cel puțin trei neuroni în dotare…

Nu, domnule Enache, sigur că n-am fost de față! Nici când citesc o carte și-mi place să vorbesc despre ea nu cred că am fost de față la scrierea ei. Deși, cine știe! În politică nu      „m-am băgat”, cum spuneți cu eleganță, iar comentariile mele, atâtea câte sunt, sunt despre cu totul altceva. În ultimul număr al revistei CULTURA  DE  SÂMBĂTĂ ( pe care o fac cu mulți dintre foștii mei elevi, dar și cu cei de azi) am publicat textul pe care îmi doresc să-l citiți și, tocmai de aceea, îl așez aici, în tableta mea de azi.

Dacă aveți o dimineață liberă, vă aștept pe la CARABELLA  despre care vorbiți, aș vrea să vă ofer ultimul meu roman, e acolo o poveste mult mai necesară decât neuronii tinerilor politicieni dâmbovițeni. Și mai curată…

Iată și textul:

Am văzut de curând filmul unei conferințe despre educație, susținută de Sir  Ken  ROBINSON. Toată lumea, spune el, este interesată de educație, ea ar trebui să ne ducă spre acel viitor pe care nu-l putem încă înțelege. Copiii au talente mari, dar le risipim noi, educatorii.

Sunt peste 36 de ani de când fac, și eu, educație, sunt atât de multe generații în urma mea încât le-am pierdut numărul exact. Și totuși… Am tot scris că sunt mândru de mulți dintre elevii mei, de ieri și de azi. Am câteva mii de prieteni, dintre ei, pe foarte mulți nu i-am uitat, aș putea să le spun și locul pe care-l aveau în clasele friguroase și mucegăite ale bătrânului liceu. Câțiva dintre ei scriu alături de mine la CULTURA  DE  SÂMBĂTĂ și o fac inspirat și temeinic. Cred că-i citiți și pe JUNIORII  CULTURII  DE  SÂMBĂTĂ, eu simt că generația lor ar putea să fie o forță, dacă ar avea șansele pe care le merită.

Revin la filmul despre care vă vorbeam… O fetiță de șase ani, la ora de desen, stă în spatele clasei și pictează. Ce desenezi? o întreabă profesoara, eleva fiind de obicei neatentă în timpul orelor. Îl desenez pe Dumnezeu, a răspuns ea. Bine, zice profesoara, dar nimeni nu știe cum arată Dumnezeu. Și fetița răspunde: vor ști într-un minut…

Suntem întrebați dacă a greși este același lucru cu a fi creativi. Dacă nu greșești nu vei veni niciodată cu ceva argumente la problemele vieții noastre. Îndemnul este atrăgător: să nu le fie frică elevilor noștri de greșeli! Din păcate, cred că noi educăm adesea oamenii în așa fel încât să-și piardă capacitățile creative. Și ni se reamintesc cuvintele lui Picasso, toți copiii se nasc artiști, problema e cum să rămână artiști pe măsură ce cresc.

Domnul simpatic de pe ecran are dreptate, el spune că pe măsură ce elevii noștri cresc începem să-i educăm de la șold în sus. Și apoi ne concentrăm asupra capului. Iar senzația este că orice sistem de educație are scopul de a produce profesori universitari. Dar ei nu sunt realizarea supremă a umanității… Adesea ei sunt separați de trup, își privesc trupul ca pe o formă de transport pentru capul lor.

Și domnul simpatic are iarăși dreptate, trebuie regândită viziunea despre inteligență, dacă un copac cade în pădure și nimeni nu-l aude, a făcut zgomot?  Sistemul educațional ne-a îmbunătățit mintea, dar trebuie să regândim principiile pe care ne educăm copiii, adică să-i putem educa pentru întreaga lor ființă, pentru capacitățile lor creative.

Concluzia e, cum aud eu zi de zi, de la catedra mea de educator, din băncile jerpelite, „mișto”: dacă toate insectele ar dispărea de pe pământ, în 50 de ani planeta ar dispărea. Dacă toate ființele umane ar dispărea de pe pământ în 50 de ani, toate formele de viață ar prospera…

Prin urmare, citiți-ne mai departe pe toți, juniori, seniori, invitați speciali… Aceasta este CULTURA  DE  SÂMBĂTĂ, care apare vinerea…