Cu amărăciune, pentru ei…
Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații asumate la repezeală, fără măsură și fără o judecată dreaptă, ne lasă lipsiți de orice speranță. Pe aleșii din acest an (de patru ori, ce mama naibii!) îi „educ” puțin, dar fără speranță. O „luăm” metodic, alfabetic, cu mare drag de ei și începem o instrucție și educație electorală. Inutilă? Probabil, dar…
Azi despre conservatorism, consilier, controlul minții și corectitudinea politică
Istoric vorbind, conservatorismul ca doctrină politică a apărut ca o reacție la liberalism și susține vechile forme ale vieții politice, culturale și economice. Iar conservatorismul naționalist este una dintre variante care se concentrează pe susținerea identității naționale și culturale, combinând, de obicei, această preocupare cu atitudini conservatoare care promovează valorile tradiționale. Pe fondul teoretic al filosofiei politice de mai sus, ce-ar trebui să pricepem noi, bieții apropiați alegători, din variantele doctrinare ce ni se oferă azi, în patria electorală? Între amestecul ciucociolacilor și sloganurile aurite, însoțite de variante ale unei noi drepte gata contorsionate și altele asemenea, suntem gata de împliniri mărețe.
Consilierul e o „calitate” râvnită în orașele și satele țării, mai ales la apropiatele alegeri din iunie. Listele partidelor sunt pline de oameni aleși, intelectuali de marcă, devotați cauzelor înălțătoare ale națiunii etc. Știți, se spune că un consilier „exprimă” un grad în ierarhia unor instituții, deținut de persoane cu o pregătire de specialitate, care au sarcina de a rezolva problemele speciale dintr-un anumit domeniu; vorba poetului, mișto trebușoară!
Cu noi, alegătorii, dar și cu ei, trepădușii, are legătură și controlul minții. Sunt metodele psihologice utilizate, mai ales, pentru a-ți impune dominația asupra unor indivizi. Sinonimul ar fi spălarea creierului. Câte ar trebui să mai spunem aici, dar la ce bun? Spălarea e profundă, detergentul folosit e de mare calitate, nu se mai poate face nimic, toate sunt imaculate…
Și d-aia zic, curată corectitudine politică! Bine, știm cu toții, este un concept conform căruia oamenii ar trebui să aibă grijă să nu se exprime sau să acționeze într-un fel în care ar putea să ofenseze, excludă sau marginalizeze un anumit grup de alți oameni dezavantajați social sau discriminați. Dar unde s-a ajuns cu această corectitudine politică? Este dincolo de orice imaginație, ne-ar trebui multe pagini cu exemplele de fiecare ceas al istoriei de azi. Poate altădată…