Cu amărăciune, pentru ei…
Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații asumate la repezeală, fără măsură și fără o judecată dreaptă, ne lasă lipsiți de orice speranță. Pe aleșii din acest an (de patru ori, ce mama naibii!) îi „educ” puțin, dar fără speranță. O „luăm” metodic, alfabetic, cu mare drag de ei și începem o instrucție și educație electorală. Inutilă? Probabil, dar…
Azi despre candidat, catastrofism, clientelism și coaliție
Așa, ca un balsam nu tocmai plăcut mirositor, deci nu varianta despre balsam care se traduce prin alinare… Candidatul este, cică, o persoană propusă de un partid sau o asociație. să participe la alegerile politice, administrative, locale sau pentru a fi aleasă într-un post de conducere sau care își depune candidatura în alegeri. Îmbârligată explicație pentru un noi cu cine votăm? banal… Liberalii, de pildă, propun în cenușiul și murdarul Ploiești tot pe domnul acela adânc anchetat și etc.
Pentru mulți dintre candidați se potrivește următorul termen, catastrofism. Drept este, la dicționar înseamnă tendința de a face previziuni pesimiste (în special cu referire la diferite situații politice). Dacă te uiți peste listele electorale propuse, previziunile pesimiste sunt floare la ureche. Pe ei însă îi dăm anonimi, le-am face publicitate electorală gratuită. Cum să le tot repeți (unora) că sunt catastrofe?
Logic, ajungem la clientelism, adică un complex de relații între persoane unite din interes sau care încearcă să obțină favoritisme. E vorba, desigur, despre politica bazată pe astfel de relații. Și, de aici, încă un pas până la un alt concept intrat în banalitatea vieții noastre de fiecare anotimp cenușiu. Clienților de toate culorile nici că le pasă, își văd de treburile lor doctrinare și foșnitoare…
Și iată-l și pe el, termenul la modă, coaliție… Și e simplu, înseamnă asocierea temporară a unor partide sau organizații care militează pentru un scop comun. Scop? La noi? Zâmbim doar, e de ajuns. Dar, firește, coaliția guvernamentală este o alianță între partide sau grupări care stabilesc o platformă politică în vederea formării executivului; altă denumire este și guvern de coaliție, iar una sugestivă și tipic românească este guvernare de ciucociolaci. Bunăstarea e la orizont, ca o erecție, pardon, lecție de viață…